Isus s-a făcut „lepros” pentru a ne purifica
12.02.2012, Vatican (Catholica) - A doua zi după Ziua Mondială a Bolnavului, sărbătoarea liturgică a Fecioarei de la Lourdes, Papa Benedict al XVI-lea, pornind de la Evanghelia zilei (Marcu 1,40-45), a vorbit despre semnificaţia spirituală a bolii. După recitarea rugăciunii Angelus, Papa Benedict al XVI-lea şi-a exprimat propria îngrijorare pentru „episoadele dramatice şi crescânde de violenţă în Siria” care în ultimele zile „au provocat numeroase victime”. Vă oferim textul alocuţiunii Sfântului Părinte, după traducerea realizată de ARCB.ro.
Iubiţi fraţi şi surori!
Duminica trecută am văzut că Isus, în viaţa Sa publică, a vindecat mulţi bolnavi, descoperind că Dumnezeu doreşte pentru om viaţa, viaţa în plinătate. Evanghelia acestei duminici (Marcu 1,40-45) ni-l arată pe Isus în contact cu forma de boală considerată în acele timpuri cea mai gravă, într-atât încât face persoana „impură” şi o exclude din relaţiile sociale: este vorba despre lepră. O legislaţie specială (cf. Levitic 13-14) rezerva preoţilor sarcina de a declara persoana bolnavă de lepră, adică impură; şi de asemenea, se aştepta de la preot să îi constate vindecarea şi readmiterea bolnavului însănătoşit la viaţa obişnuită.
Pe când Isus mergea predicând în satele din Galileea, un lepros îi iese în întâmpinare şi îi spune: „Dacă vrei, poţi să mă cureţi”. Isus nu evită contactul cu acel om, ba chiar, mânat de dorinţa de a lua parte la condiţia sa, întinde mâna şi îl atinge – depăşind interdicţia legală – şi îi spune: „Vreau, curăţă-te!” În acel gest şi în acele cuvinte ale lui Cristos este prezentă întreaga istorie a mântuirii, este prezentă întrupată voinţa lui Dumnezeu de a ne vindeca, de a ne curăţa de răul care ne desfigurează şi nimiceşte relaţiile noastre. În acel contact între mâna lui Cristos şi lepros este depăşită orice barieră între Dumnezeu şi impuritatea umană, între Sacru şi opusul Său, cu siguranţă nu pentru a nega răul şi forţa sa negativă, ci pentru a demonstra că iubirea lui Dumnezeu este mai puternică decât orice rău, chiar decât cel mai contagios şi groaznic. Isus a luat asupra Sa infirmităţile noastre, s-a făcut „lepros” pentru ca noi să fim curăţaţi.
Un comentariu splendid existenţial la această Evanghelie este celebra experienţă a Sf. Francisc de Assisi, pe care el o rezumă la începutul Testamentului său: „Domnul mi-a spus mie, fratele Francisc, să încep să fac pocăinţă astfel: când mă aflam în păcate, mi se părea un lucru prea amar să îi văd pe leproşi; şi Domnul însuşi mă condusese printre ei şi mi-am arătat mila cu ei. Iar îndepărtându-mă de ei, ceea ce mi se părea amar mi-a fost schimbat în dulceaţa sufletului şi a trupului. Şi pe urmă, am mai stat un pic şi am plecat din lume” (Fonti Francescane, 110). În acei leproşi, pe care Francisc i-a întâlnit pe când era încă „în păcate” – cum spune el -, era prezent Isus; iar când Francisc s-a apropiai de unul dintre ei şi, înfrângându-şi propria repulsie, l-a îmbrăţişat, Isus l-a vindecat de lepra sa, adică de orgoliul său, şi l-a convertit la iubirea lui Dumnezeu. Iată victoria lui Cristos, care este vindecarea noastră profundă şi învierea noastră la o viaţă nouă!
Iubiţi prieteni, să ne adresăm în rugăciune Fecioarei Maria, pe care am celebrat-o ieri, aniversând apariţiile sale la Lourdes. Sfintei Bernadeta Maica Domnului i-a încredinţat un mesaj mereu actual: invitaţia la rugăciune şi la pocăinţă. Prin intermediul Mamei Sale este întotdeauna Isus cel care ne iese în întâmpinare pentru a ne elibera de orice boală a trupului şi a sufletului. Să ne lăsăm atinşi şi curăţaţi de către El, şi să ne folosim milostivirea faţă de fraţii noştri!
