Ascultarea de Dumnezeu este izvorul adevăratei reînnoiri a Bisericii
05.04.2012, Vatican (Catholica) - Prin ascultarea faţă de Cristos, putem reînnoi cu adevărat Biserica, a subliniat Papa Benedict al XVI-lea la Liturghia Sfinţirii Crismei, celebrată în Bazilica San Pietro în dimineaţa Joii Sfinte, 5 aprilie 2012. Au luat parte Cardinalii, Episcopii şi preoţii aflaţi în Roma, printre care mai mulţi preoţi români, romano şi greco-catolici, informează Radio Vatican. Sfântul Părinte a subliniat că preoţii sunt chemaţi să se conformeze Domnului, renunţând la căutarea autorealizării. Papa a încurajat preoţii şi credincioşii să lupte împotriva analfabetismului religios din societatea noastră, folosind din plin posibilităţile apropiatului An al Credinţei.
Suntem cu adevărat oameni „care muncesc pornind de la Dumnezeu şi în comuniune cu Isus Cristos?” Este întrebarea pe care Papa Benedict al XVI-lea şi-a adresat-o sieşi şi preoţilor la Liturghia de Sfinţire a Crismei. La celebrarea în care, împreună cu binecuvântarea Uleiurilor Sacre, se reînnoiesc şi făgăduinţele preoţeşti, Papa a cerut celor care s-au consacrat lui Dumnezeu să renunţe la propriile ambiţii pentru a se conforma intim lui Cristos, care „nu domină, ci slujeşte, nu ia ci dă”: „Se cere o legătură interioară, mai mult, o conformare la Cristos, şi în aceasta, în mod necesar să ne depăşim pe noi înşine; se cere o renunţare la ceea ce este numai al nostru, la autorealizarea atât de lăudată. Se cere ca noi, ca eu, să nu revendic viaţa mea pentru mine însumi, ci să o pun la dispoziţia altuia, a lui Cristos”.
Este adevărat, a recunoscut Papa, că trebuie să ne întrebăm cu privire la modul în care această conformare se poate realiza în situaţia deseori dramatică a Bisericii de astăzi. De exemplu, un grup de preoţi dintr-o ţară europeană au publicat un apel la neascultare, care ar trebui să nu ţină cont nici chiar de decizii definitive ale Magisteriului, cum ar fi în privinţa hirotonirii preoţeşti a femeilor. „Neascultarea este însă cu adevărat o cale? Se poate percepe în aceasta ceva din conformarea la Cristos, care este premisa unei adevărate reînnoiri, sau nu este mai degrabă doar un impuls disperat de a face ceva, de a transforma Biserica după dorinţele şi ideile noastre?” Cine propune această neascultare, a continuat Papa, se declară convins că „trebuie înfruntată încetineala instituţiilor cu mijloace drastice pentru a deschide noi drumuri, pentru a readuce Biserica la înălţimea zilei de astăzi”.
Desigur, a observat Pontiful, Cristos „a corectat tradiţiile umane care ameninţau să sufoce cuvântul şi voinţa lui Dumnezeu. Isus a făcut-o însă pentru „a retrezi ascultarea faţă de adevărata voinţă a lui Dumnezeu”. El avea în vedere adevărata ascultare, nu voinţa arbitrară a omului. „El a concretizat mandatul Său prin propria ascultare şi smerenie până la Cruce, făcând astfel credibilă misiunea Sa. Nu voinţa Mea ci a Ta: acesta este cuvântul care îl revelează pe Fiul, revelează umilinţa şi dumnezeirea Sa, şi ne arată calea”. Preoţii sunt aşadar chemaţi să vestească nu „teorii şi opinii private, ci credinţa Bisericii”, ai cărei slujitori sunt. Celor care cred că „prin atare consideraţii se apără, de fapt, imobilitatea, înţepenirea tradiţiei”, Papa le aminteşte bogăţia şi experienţa mişcărilor bisericeşti care au luat fiinţă în epoca post-conciliară. O reînnoire care deseori a luat forme neaşteptate şi care face aproape palpabile vivacitatea inepuizabilă a Bisericii, prezenţa şi acţiunea eficace a Duhului Sfânt.
„Dacă privim la persoanele din care au izvorât şi izvorăsc aceste fluvii proaspete de viaţă, vedem şi faptul că pentru o nouă fecunditate este necesar să fim preaplini de bucuria credinţei, radicalitatea ascultării, dinamica speranţei şi puterea iubirii”. Poate că figura lui Cristos ne pare uneori prea înaltă şi prea mare. Domnul ştie însă acest lucru şi de aceea s-a îngrijit să ne ofere „traduceri”, pentru a spune astfel, de o măreţie mai accesibilă şi mai aproape de noi. Amintind astfel stolul de preoţi sfinţi care au mers înaintea noastră să ne arate calea – de la Policarp la Augustin, de la Ioan Maria Vianney la Papa Ioan Paul al II-lea – Pontiful a spus că „sfinţii ne arată cum funcţionează reînnoirea şi cum putem să ne punem în slujba ei. Tot ei ne fac să înţelegem că Dumnezeu nu priveşte la numere impunătoare şi succese exterioare, ci îşi dobândeşte victoriile sub semnul smerit al grăuntelui de muştar”.
În ultima parte a predicii, Papa s-a referit la analfabetismul religios care „se răspândeşte în societatea noastră atât de inteligentă”. Elementele de bază ale credinţei care în trecut erau cunoscute chiar şi de un copil, astăzi sunt tot mai puţin cunoscute. „Pentru a trăi şi iubi credinţa noastră, pentru a-l iubi pe Dumnezeu şi a deveni capabili să îl ascultăm cum se cuvine, trebuie să ştim ce ne-a spus Dumnezeu; raţiunea noastră şi inima noastră trebuie să fie atinse de cuvântul Său”. De aceea, apropiatul An al Credinţei poate fi o ocazie potrivită de a vesti mesajul credinţei cu un nou zel şi o nouă bucurie. Preoţii sunt chemaţi să vadă în propria misiune mai mult decât o muncă oarecare: „Oamenii nu trebuie să aibă niciodată senzaţia că ne îndeplinim conştiincios orarul nostru de lucru, dar înainte şi după ne aparţinem doar nouă înşine. Un preot nu îşi aparţine niciodată sieşi. Persoanele trebuie să simtă zelul nostru prin care dăm mărturie credibilă pentru Evanghelia lui Isus Cristos”.
