Sfântul Părinte şi voluntarii europeni
16.04.2012, Vatican (Catholica) - O carte în italiană intitulată „Il Santo Padre e i volontari europei” (Sfântul Părinte şi voluntarii europeni) a fost prezentată vineri dimineaţa la sediul Consiliului Pontifical „Cor Unum” de Cardinalul Robert Sarah şi Mons. Giampietro Dal Toso, preşedintele şi secretarul dicasterului, precum şi de Michel Roy, secretar al Caritas Internationalis, informează serviciul de ştiri al Vaticanului.
Într-un comunicat dat presei de „Cor Unum” se explică faptul că lucrarea conţine „pe lângă un discurs al Papei pe tema muncii voluntare, contribuţiile cele mai importante dintr-o conferinţă pe această temă desfăşurată în Vatican anul trecut. Conferinţa, ce a avut loc în contextul Anului European al Voluntariatului, s-a bucurat de participarea Episcopilor responsabili cu operele caritabile şi a reprezentanţilor organizaţiilor caritabile din Europa.” Lucrarea „va sluji şi pentru fixarea strategiilor viitoare ale Bisericii în acest domeniu”, se spune în comunicat. Printre vorbitorii de la conferinţa din noiembrie 2011 s-a aflat şi Kristalina Georgieva, comisar european pentru cooperarea internaţională, ajutorul umanitar şi răspunsul la crize, care a vorbit despre importanţa civică a muncii voluntare, în special în actualul context economic şi de criză. Ea a amintit că aproximativ 12% din populaţia Europei este angajată într-o formă de activitate voluntară. „Munca voluntară”, susţinea ea, „este o importantă resursă pentru Europa şi parte a ADN-ului continentului”.
Adresându-se participanţilor la finalul conferinţei de anul trecut, Papa Benedict al XVI-lea sublinia că întâlnirea cu ei avea loc în sărbătoarea Sf. Martin de Tours. „Reprezentat adesea când îşi împarte mantia cu un om sărac, Martin a devenit un model de caritate în Europa şi, într-adevăr, în lumea întreagă. Astăzi, munca voluntară ca slujire a carităţii a devenit un element universal recunoscut al culturii moderne. Cu toate acestea, originile ei se găsesc în special în grija creştinească pentru apărarea, fără discriminare, a demnităţii persoanei umane create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dacă aceste rădăcini spirituale sunt negate sau ascunse, iar motivaţia colaborării noastre devine pur utilitaristă, se riscă pierderea a ceea ce evidenţiază slujirea pe care o oferiţi, în detrimentul întregii societăţi.”
