A încetat din viaţă artistul român Camilian Demetrescu
10.05.2012, Roma (Catholica) - Constrâns să fugă din ţară cu sufletul răvăşit de degradarea omului, s-a dedicat cu toate puterile pentru reconstrucţia omului. Marcat de rana dezbinării dintre creştini, a transpus în artă visul unităţii dintre Roma şi Constantinopol. Adept al abstractismului, a trecut fără rezerve la simfonia valorilor creştine. Lângă numele său, în ultimii ani ai vieţii, îi plăcea să adauge, ca tot atâtea trepte către împlinire: „pictor, sculptor şi cercetător de artă romanică”. Astfel este prezentat pe situl Radio Vatican Camilian Demetrescu, numele de artă al lui Paul Constantin Demetrescu, născut la Buşteni în 1924, şi decedat la Gallese, nu departe de Viterbo, în centrul Italiei, pe 6 mai 2012.
După primele studii de artă în 1949, la Bucureşti, Demetrescu începe să exploreze universul cromatic al artei religioase, intrând în coliziune frontală cu exigenţele socialismului real din ţară. În 1969 reuşeşte să plece din România, pentru a se stabili în Italia, a doua sa patrie. Primele realizări artistice îl plasează în curentul artei abstracte, dar întâlnirea cu Mircea Eliade, în 1979, la Paris, îi deschide orizontul artei sacre. Începe să cutreiere Europa, cu hârtie şi creion în mână, pentru a se „alfabetiza”, după cum spune el însuşi, cu limbajul simbolic al artei romanice. Începe o perioadă de creaţie deosebit de fecundă, în care s-au alternat critici caustice şi aplauze sincere, lăsând pretutindeni amprenta unei personalităţi de înalt profil uman şi creştin. La 2 ianuarie 2008, artistul român a prezentat Papei Benedict al XVI-lea o prestigioasă colecţie de tapiserii cu subiect religios donată Sfântului Scaun, care şi astăzi întâmpină pelerinii în Aula Paul al VI-lea a audienţelor generale sau în alte săli adiacente pentru audienţele papale private.
Un număr impresionant de expoziţii, mai ales în Italia, au oferit publicului un parcurs artistic menit să contribuie la vindecarea omului contemporan, în care s-au depozitat ruinele „declinului cultural” din ultimele secole şi recentei „nenorociri a utopiilor totalitare”. „Chipul omului de astăzi este degradat”, afirma Demetrescu, „şi pentru a construi o democraţie cu faţă umană trebuie să fie reconstruit omul însuşi, să se pună din nou împreună părţile unui om făcut bucăţi de patru veacuri de diferite umanisme, iluminisme şi utopii mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Reconstrucţia omului! Îmi vin fiorii când mă gândesc la toată ingineria antropologică din comunism care trebuia să clădească omul cel nou, destinat să locuiască fericit în cazarmele utopiei totalitare. Nu de această reconstrucţie este vorba. Nu statul şi politica trebuie să schimbe omul. Numai persoana umană se poate reconstrui pe sine pentru a deveni ceea ce Sfântul Paul înţelegea prin adevăratul om nou”.
A fost foarte critic faţă omiterea menţionării rădăcinilor creştine în Constituţia Europeană, criticând aspru pentru această opţiune autorităţile de la Bruxelles, „alarmate” de retrezirea religioasă a tinerelor generaţii. „Dacă ar fi să reprezint Europa creştină de astăzi într-un desen, aş face un trunchi de copac gigant, cu adânci rădăcini în pământ, dar retezat la sol, împietrit într-o dezolantă rană, plată şi cenuşie, din care ies, miraculos, copăcei în floare. Am muncit de zor vreme de secole ca să tăiem acel pom maiestos. Securea civilizaţiei noastre s-a abătut asupra stejarului Marii Tradiţii, dar limfa vitală continuă să urce, noile generaţii îşi redescoperă rădăcinile. Aceşti tineri sunt o minoritate, este adevărat, dar, cum ne învaţă trecutul, istoria o fac minorităţile. Majorităţile o îndură, luate de evenimente. Şi în timp ce marea Europă este surdă la loviturile de secure care continuă, cealaltă mică Europă, lovită de insomnia conştiinţei, veghează”.
Demetrescu s-a lăsat atins şi de drama lipsei de unitate între creştini, tematica ecumenismului fiind determinantă în creaţiile sale, în special după alegerea Papei Ioan Paul al II-lea pe Scaunul apostolic al Romei. De amintit aici, dintre multe altele, celebrul tablou votiv cerut de Mănăstirea Măicuţelor Trapiste de la Vitorchiano pentru beatificarea Maicii Gabriela Sagheddu (1914-1939), care şi-a dedicat viaţa rugăciunii pentru unitatea creştinilor: Fericita Gabriela, în centru, întruchipând credinţa catolică, având în stânga turnurile Catedralei anglicane din Lincoln şi, în dreapta, cupolele Bazilicii bizantine Sf. Sofia de la Constantinopol. În acelaşi registru spiritual, una dintre ultimele sale creaţii, tapiseria intitulată „Ut unum sint”, inspirată din Enciclica omonimă a Fericitului Ioan Paul al II-lea despre ecumenism, în care Mântuitorul, pe un fond roşu aprins, cu trupul transfigurat de lumina învierii, poartă într-o mână Bazilica Sf. Sofia de la Constantinopol şi în cealaltă Bazilica Sf. Petru de la Roma.
La o expoziţie recentă, intitulată „Hierofanii, între speranţă şi nihilism”, un tânăr l-a întrebat: „Maestre, pe ce cale trebuie să apucăm?”. Camilian Demetrescu a răspuns: „Voi, cei din generaţia voastră, vă aflaţi astăzi, după apusul ideologiilor, la o răscruce cu numai două direcţii: într-o parte, bulevardul larg, autostrada care duce la nihilism, la cultura lui ‘nu’; într-alta, cărarea culturii spirituale, a lui ‘da’, care conduce la Dumnezeu. Trebuie să alegeţi. Înţeleg că e greu. Autostrada este rapidă, captivantă, dar nu duce nicăieri, sfârşeşte în balta dezamăgirii. Cărarea, în schimb, este îngustă dar merge departe. Cei mai mulţi, probabil, vor alege autostrada. Dar voi, voi ce alegeţi?” Slujba de înmormântare a regretatului artist român Camilian Demetrescu a avut loc miercuri, 9 mai – Ziua Europei – la Gallese, lângă Viterbo.
