Fiecare fiinţă umană este un miracol al lui Dumnezeu
25.05.2012, Vatican (Catholica) - „Dumnezeu este Tatăl nostru, pentru că este Creatorul nostru. Fiecare dintre noi, orice bărbat şi orice femeie este un miracol al lui Dumnezeu, este voit de El şi este cunoscut personal de El. […] Pentru El nu suntem fiinţe anonime, impersonale, ci avem un nume. […] Duhul Sfânt, care vorbeşte în noi şi spune ‘Abba! Tată!’, ne conduce la acest adevăr, comunicându-l străfundurilor fiinţei noastre şi umplând rugăciunea noastră de linişte şi bucurie.” Aceste cuvinte au fost pronunţate miercuri dimineaţa de Sfântul Părinte în faţa celor peste 20.000 de pelerini care au umplut Piaţa San Pietro pentru tradiţionala audienţă generală.
Sfântul Părinte şi-a concentrat cateheza pe două pasaje din Epistolele Sf. Paul, unde Apostolul vorbeşte despre puterea Duhului Sfânt care ne permite să îl numim pe Dumnezeu „Abba”, Tatăl nostru. Papa a explicat că „Duhul Sfânt este marele maestru al rugăciunii şi ne învaţă să ne adresăm lui Dumnezeu cu termenii afectuoşi ai copiilor, numindu-l ‘Abba, Tată’. Aşa a făcut Isus; chiar şi în momentul cel mai dramatic din viaţa sa pământească El nu a pierdut niciodată încrederea în Tatăl şi l-a invocat mereu cu intimitatea Fiului iubit.” Duhul Sfânt, dar al lui Cristos Înviat, „ne situează într-o relaţie filială cu Dumnezeu, relaţie de încredere profundă, ca aceea a copiilor; o relaţie filială analogă cu aceea a lui Isus, chiar dacă este diferită originea şi este diferită însemnătatea: Isus este Fiul veşnic al lui Dumnezeu care s-a făcut trup, noi în schimb devenim fii în El, în timp, prin credinţă şi prin Sacramentele Botezului şi Mirului.”
Pontiful a continuat: „omul de astăzi nu percepe frumuseţea, măreţia şi consolarea profundă conţinute în cuvântul ‘tată’ cu care ne putem adresa lui Dumnezeu în rugăciune, pentru că figura paternă adesea astăzi nu este suficient de prezentă, şi adesea nu este suficient de pozitivă în viaţa zilnică”. Şi totuşi, a explicat Papa, „iubirea lui Isus, Fiul Unul Născut – care ajunge la dăruirea de sine pe cruce – ne revelează adevărata natură a Tatălui: El este Iubirea”. În Epistola către Galateni, Sf. Paul ne spune că Duhul strigă în noi spunând „Abba! Părinte”, în timp ce în Epistola către Romani scrie că noi înşine strigăm aşa în Duhul. Apostolul, a explicat Papa Benedict, „vrea să ne facă să înţelegem că rugăciunea creştină nu este niciodată, nu are loc niciodată în sens unic de la noi la Dumnezeu, nu este numai o ‘acţiune a noastră’, ci este expresie a unei relaţii reciproce în care Dumnezeu acţionează cel dintâi: Duhul Sfânt strigă în noi şi noi putem să strigăm pentru că impulsul vine de la Duhul Sfânt. […] Deci prezenţa sa deschide rugăciunea noastră şi viaţa noastră, deschide spre orizonturile Treimii şi ale Bisericii.”
„Când ne adresăm Tatălui în camera noastră interioară, în tăcere şi în reculegere, nu suntem niciodată singuri. […] Suntem în marea rugăciune a Bisericii, suntem parte dintr-o mare simfonie pe care comunitatea creştină răspândită în toate părţile pământului şi în toate timpurile o înalţă către Dumnezeu; desigur muzicienii şi instrumentele sunt diferite – şi acesta este un element de bogăţie – dar melodia de laudă este unică şi în armonie. […] Rugăciunea condusă de Duhul Sfânt, care ne face să spunem ‘Abba, Tată!’ cu Cristos şi în Cristos, ne inserează într-un unic mare mozaic al familiei lui Dumnezeu în care fiecare are un loc şi un rol important, în profundă unitate cu toate.” Papa şi-a încheiat cateheza îndemnându-i pe credincioşi: „Să învăţăm să gustăm în rugăciunea noastră frumuseţea de a fi prieteni, ba chiar fii ai lui Dumnezeu, de a putea să-l invocăm cu confidenţa şi încrederea pe care o are un copil faţă de părinţii care îl iubesc. Să deschidem rugăciunea noastră la acţiunea Duhului Sfânt pentru ca în noi să strige lui Dumnezeu ‘Abba, Tată!’ şi pentru ca rugăciunea noastră să schimbe, să convertească în mod constant gândirea noastră, acţiunea noastră pentru a o face tot mai conformă cu aceea a Fiului Unul Născut, Isus Cristos.”
