Rugăciunea deschide calea spre planul misterios al lui Dumnezeu

21.06.2012, Vatican (Catholica) - În timpul audienţei generale de ieri dimineaţă, din Aula Paul al VI-lea, Papa Benedict al XVI-lea a continuat seria de cateheze dedicate rugăciunii, pornind de la Epistolele Sf. Paul. „Rugăciunea noastră este foarte des cerere de ajutor în necesităţi”, a spus el. „Şi este şi normal pentru om, deoarece avem nevoie de ajutor, avem nevoie de alţii, avem nevoie de Dumnezeu. […] Şi trebuie să ţinem cont că rugăciunea pe care Domnul ne-a învăţat-o, Tatăl Nostru, este o rugăciune de cerere. Cu această rugăciune Domnul ne învaţă priorităţile noastre […]. Dar dacă este normal ca în rugăciune să cerem ceva, nu ar trebui să fie exclusiv aşa. Există şi motive de mulţumire şi, dacă suntem puţin atenţi, vedem că de la Dumnezeu primim atâtea lucruri bune: este aşa de bun cu noi încât se cuvinte, este necesar să spunem mulţumesc. Şi trebuie să fie şi rugăciune de laudă: dacă inima noastră este deschisă, vedem, în pofida tuturor problemelor, şi frumuseţea creaţiei Sale, bunătatea care se arată în creaţia Sa.”

În capitolul întâi al Epistolei sale către Efeseni, Sf. Paul îl laudă pe Dumnezeu „pentru că ne-a făcut ‘cunoscut misterul voinţei sale’. […] Pentru cei care cred, ‘mister’ nu este atât necunoscutul, ci mai degrabă voinţa milostivă a lui Dumnezeu, planul Său de iubire care în Isus Cristos s-a revelat pe deplin şi ne oferă posibilitatea de ‘a înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea, înălţimea şi profunzimea, şi să cunoaştem iubirea fără margini a lui Cristos'”. Misterul necunoscut al lui Dumnezeu a fost revelat şi este Dumnezeu cel care, de la început şi pentru toată veşnicia, ne iubeşte. Papa a subliniat că Apostolul reflectează la motivele de laudă la adresa lui Dumnezeu, prezentând elementele fundamentale şi diferitele etape ale planului divin. „Înainte de toate trebuie să-l binecuvântăm pe Dumnezeu Tatăl pentru că […] ne-a chemat la existenţă, la sfinţenie […] suntem în planul Său, în gândul Său dintotdeauna. […] Chemarea la sfinţenie, adică la comuniunea cu Dumnezeu aparţine planului veşnic al acestui Dumnezeu, un plan care se extinde în istorie şi îi cuprinde pe toţi bărbaţii şi femeile din lume, pentru că este o chemare universală. Dumnezeu nu exclude pe nimeni, proiectul său este numai de iubire.”

În inima rugăciunii de laudă, Sf. Paul ne arată modul în care planul de mântuire al Tatălui este realizat în Cristos. „Jertfa crucii lui Cristos este evenimentul unic şi irepetabil prin care Tatăl a arătat în mod luminos iubirea Sa faţă de noi, nu numai prin cuvinte, ci în mod concret. Dumnezeu este aşa de concret şi iubirea Sa este aşa de concretă încât intră în istorie, se face om pentru a simţi ce este, cum este a trăi în această lume creată, şi acceptă drumul de suferinţă al pătimirii, îndurând şi moartea. […] Jertfa crucii face în aşa fel încât noi devenim ‘proprietate a lui Dumnezeu’, deoarece sângele lui Cristos ne-a răscumpărat de păcat, ne spală de rău, ne scoate din sclavia păcatului şi a morţii.” Pontiful a amintit de referinţa la Duhul Sfânt, vărsat în sufletele noastre. „Răscumpărarea încă nu este încheiată […] îşi va avea împlinirea deplină atunci când cei pe care Dumnezeu i-a dobândit vor fi complet mântuiţi. Noi suntem încă pe drumul răscumpărării […]. Dumnezeu vrea creaturi libere, care să spună ‘da’ în mod liber; dar este mai ales şi înainte de toate un drum al Său. Suntem în mâinile Sale şi acum este libertate a noastră să mergem pe drumul deschis de El. Să mergem pe acest drum al răscumpărării, împreună cu Cristos şi să simţim că răscumpărarea se realizează.”

„În rugăciune învăţăm să vedem semnele acestui plan milostiv în drumul Bisericii”, a spus Sfântul Părinte la final. „Astfel creştem în iubirea lui Dumnezeu, deschizând poarta pentru ca Preasfânta Treime să vină să locuiască în noi, să lumineze, să încălzească, să conducă existenţa noastră. […] Rugăciunea ca mod al ‘obişnuirii’ de a fi împreună cu Dumnezeu generează bărbaţi şi femei însufleţiţi nu de egoism, de dorinţa de a avea, de setea de putere, ci de gratuitate, de dorinţa de a iubi, de setea de a sluji, adică însufleţiţi de Dumnezeu; şi numai aşa se poate aduce lumină în întunericul lumii.”

Legături

• Textul integral al audienţei generale