În Isus toată iubirea lui Dumnezeu e închisă într-o inimă umană

09.07.2012, Castel Gandolfo (Catholica) - Isus este „transparenţa lui Dumnezeu”, „cea mai mare minune a universului”, a subliniat Papa Benedict al XVI-lea duminică, 8 iulie 2012, la prima întâlnire din această vară pentru recitarea rugăciunii Îngerul Domnului în curtea interioară a Palatul Apostolic din Castel Gandolfo. Pontiful s-a transferat în orăşelul din regiunea Lazio, marţi, 3 iulie, pentru perioada de vară, când audienţele private sunt suspendate, iar cele generale de miercuri doar în luna iulie, acestea urmând a fi reluate, miercuri, 1 august. Rămâne momentul rugăciunii Îngerul Domnului, duminica şi în sărbătorile de poruncă, pentru întâlnirea cu credincioşii, locali şi pelerini. Duminica aceasta, comentând Evanghelia după Marcu în care Isus revine la Nazaret şi, ca orice profet, nu este bine primit în patria sa, Papa a spus că de multe ori, în căutarea de semne şi minuni, nu ne dăm seama că adevăratul Semn este Isus, „Dumnezeu făcut trup”. Vă oferim alocuţiunea Sfântului Părinte după traducerea realizată de Radio Vatican.

Iubiţi fraţi şi surori!

Doresc să mă opresc pe scurt asupra fragmentului din Evanghelia acestei duminici, un text din care este luat renumitul proverb „Nemo propheta in patria”, în sensul că nici un proroc nu este binevenit în mijlocul poporului său, care l-a văzut crescând (cf. Marcu 6,4). Într-adevăr, după ce Isus, la aproximativ treizeci de ani, părăsise Nazaretul şi deja de mai mult timp plecase să predice în altă parte şi să săvârşească vindecări, s-a reîntors odată în satul său şi a început să înveţe în sinagogă. Concetăţenii săi „rămâneau uimiţi” de înţelepciunea sa şi, ştiindu-l ca „fiul Mariei”, „lemnarul” care a trăit în mijlocul lor, în loc să îl primească cu credinţă s-au scandalizat de El (cf. Marcu 6,2-3). Acest fapt este de înţeles, deoarece familiaritatea pe plan omenesc face dificilă putinţa de a merge dincolo şi a se deschide spre dimensiunea divină. Isus însuşi aduce ca exemplu experienţa profeţilor lui Israel, care tocmai în patria lor au fost obiect de dispreţ, şi se identifică cu ei.

Din cauza acestei închideri spirituale, Isus nu a putut face la Nazaret „nici o minune; a vindecat numai câţiva bolnavi, punându-şi mâinile peste ei” (Marcu 6,5). Minunile lui Cristos nu sunt o etalare de putere, ci semne ale iubirii lui Dumnezeu, care are loc acolo unde întâlneşte credinţa omului. Scrie Origene: „Aşa cum pentru organisme există o atracţie naturală din partea unora spre altele, ca magnetul spre fier …, la fel atare credinţă exercită o atracţie asupra puterii divine” (Comentariu la Evanghelia lui Matei 10, 19 ). Se pare aşadar că Isus devine un motiv pentru primirea ostilă pe care o întâlneşte la Nazaret. În schimb, la sfârşitul povestirii, găsim o observaţie care spune exact opusul. Evanghelistul scrie că Isus „era uimit de necredinţa lor” (Marcu 6,6). La uimirea concetăţenilor săi, care se scandalizau, corespunde uimirea lui Isus. Şi El, într-un anumit sens, se scandalizează! În ciuda faptului că ştia că nici un profet nu este bine primit în patria Sa, totuşi închiderea inimii poporului Său rămâne pentru El obscură, de nepătruns: cum este posibil să nu recunoască lumina Adevărului? De ce nu se deschid la bunătatea lui Dumnezeu, care a dorit să împărtăşească umanitatea noastră?

De fapt, omul Isus din Nazaret este transparenţa lui Dumnezeu, în El Dumnezeu locuieşte pe deplin. Şi în timp ce noi căutăm mereu alte semne, alte minuni, nu ne dăm seama că adevăratul Semn este El, Dumnezeu făcut trup, El este cel mai mare miracol al universului: toată iubirea lui Dumnezeu, închisă într-o inimă umană, într-un chip de om. Aceea care a înţeles cu adevărat această realitate este Fecioara Maria, fericită pentru că a crezut (cf. Luca 1,45). Maria nu s-a scandalizat de Fiul său: uimirea sa faţă de El este plină de credinţă, plină de dragoste şi bucurie văzându-l atât de uman şi deopotrivă atât de divin. Să învăţăm de la Maria, Mama noastră în credinţă, să recunoaştem în umanitatea lui Cristos revelaţia desăvârşită a lui Dumnezeu.

Sursa: Radio Vatican