Timpul întrebărilor cu pr. Ieronim Iacob
28.07.2012, Iaşi (Catholica) - Părintele Ieronim Iacob, care a susţinut a doua cateheză la Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic, în desfăşurare la Iaşi, a răspuns în seara de vineri, 27 iulie 2012, la întrebările formulate de către tineri în urma catehezei de dimineaţă. Întrebările au fost legate de bucuriile trupului şi ale sufletului, Sacramentul Spovezii, aspectul tehnologiei, psiholog vs. duhovnic şi despre modul în care ne putem recupera bucuria. Redăm integral interviul luat pr. Iacob de Tereza Bejan, Ana-Maria Blaga şi Alexandra Cojan.
– Există contradicţie între bucuriile trupului şi bucuriile sufletului?
– Există două axe: una orizontală reprezentată de bucuriile trupeşti, legitime şi una verticală reprezentată de bucuriile spirituale, izvorâte din dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Axa verticală o susţine pe cea orizontală. Nu este contradicţie între cele două bucurii, dar trebuie să fie claritate. Nu trebuie să abuzăm sau să instrumentalizăm persoanele.
– Cum face un preot să îşi păstreze bucuria când credincioşii vorbesc urât despre el sau nu îl acceptă?
– Preotul îşi păstrează bucuria atunci când stă la spovadă, deşi fizic este obosit, simte bucuria penitentului care îl încarcă spiritual, pentru că este Cristos cel care lucrează.
– Cum ne recomandaţi să facem cercetarea cugetului când nu dispunem de întrebările din cartea de rugăciuni? Uneori când mă spovedesc nu mă simt iertat. Ce se întâmplă de fapt?
– Sunt trei paşi pe care îi putem urma întotdeauna pentru a ne face o cercetare a cugetului. Trebuie să fim atenţi dacă am săvârşit: 1) păcate împotriva propriei persoane: „ce-ai făcut cu viaţa ta, bucuriile pe care le-ai ratat prin distrugerea imaginii lui Dumnezeu care este prezentă în noi?”; 2) păcate împotriva aproapelui, a comunităţii: excesele, neatenţia faţă de părinţi, profesori, prieteni; 3) păcate împotriva lui Dumnezeu. Spovada este întotdeauna eficientă. Nu trebuie să îl ispitim pe Dumnezeu sau să ne îndoim de milostivirea Lui. Dacă te-ai apropiat de scaunul de spovadă cu gând curat, spovada este bună. Lucrarea harului se produce indiferent de gravitatea păcatului.
– Dimineaţă aţi spus că tehnologia poate ucide bucuria. Noi însă ne pierdem bucuria când nu folosim tehnologia. Ce aţi face Sfinţia voastră o zi fără tehnologie?
– Tehnologia în sine este bună, ne folosim de ea, este darul lui Dumnezeu, ne ajută şi continuă să progreseze. Excesul tehnologiei este cel care dăunează. Pericolul este acela de a deveni sclavii tehnologiei. Devenim mai puţin oameni şi ne asemănăm mai mult cu roboţii. O zi fără tehnologie? Aş citi cărţi sau aş merge la munte. Priviţi natura, ascultaţi păsările, scăldaţi-vă într-o apă.
– Mulţi tineri nu mai merg la duhovnic, ci merg la psiholog. Este o greşeală a merge la psiholog? Care sunt calităţile după care ne alegem un duhovnic?
– Psihologul îţi aduce cuvinte, dar duhovnicul îţi aduce Cuvântul. Psihologia este o ştiinţă care trebuie să se fundamenteze pe morala creştină, căci nu toţi psihologii sunt creştini. Aveţi grijă să alegeţi psihologi creştini. Ne alegem un duhovnic în care avem încredere, în faţa căruia ne putem descărca sufletul şi care ştim că ne poate ajuta.
– Spuneţi-ne trei paşi concreţi pentru a ne recupera bucuria.
– Sunt trei paşi simpli pe care îi putem urma: mergi în biserică, priveşte la icoane, la crucifix şi spune-i lui Isus ce nu merge în viaţa ta; începe să mergi la biserică duminica; caută un duhovnic, fă o spovadă bună, descarcă-te. Imposibil să nu se întâmple o schimbare.
– Cum ne păstrăm bucuria când pierdem pe cineva drag?
– Este cea mai profundă întrebare. Noi zicem că aceste persoane nu mai sunt, nu mai există, dar de fapt ele există, sunt cu Dumnezeu, suntem în comuniune cu ele prin firul rugăciunii. Putem să ne gândim la ei ca la nişte ambasadori care au mers înaintea noastră pentru a mijloci pentru noi, pentru a ne deschide porţile, pentru a ne aştepta. În acest mod îi putem iubi veşnic.
