Cristos se face pâine de viaţă pentru oameni
30.07.2012, Castel Gandolfo (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea s-a întâlnit şi astăzi, conform obiceiului, cu credincioşii, la Castel Gandolfo, pentru rugăciunea Angelus de la miezul zilei. A comentat Evanghelia zilei, cu înmulţirea pâinilor. La final a amintit de Ziua Mondială a Tineretului din 2013, invitându-i pe tineri să se pregătească pentru eveniment. În continuare oferim alocuţiunea papală după traducerea făcută de redacţia română a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
În această duminică am început lectura capitolului 6 al Evangheliei lui Ioan. Capitolul se deschide cu scena înmulţirii pâinilor, pe care apoi Isus o comentează în sinagoga din Cafarnaum, indicându-se pe Sine ca „pâinea” care dă viaţă. Acţiunile împlinite de Isus sunt paralele cu cele de la Ultima Cină: „El a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi” (In 6,11). Insistenţa pe tema „pâinii”, care este împărţită cu alţii, şi pe aducerea de mulţumire (v.11, în greacă eucharistesas), amintesc Euharistia, Jertfa lui Cristos pentru mântuirea lumii.
Evanghelistul observă că Paştele era aproape (v. 4). Privirea se îndreptată spre Cruce, dăruirea totală de iubire, şi spre Euharistie, perpetuarea acestui dar: Cristos se face pâine de viaţă pentru oameni. Sfântul Augustin comentează: „Cine, dacă nu Cristos este Pâinea din cer? Dar pentru ca omul să poată mânca pâinea îngerilor, Domnul îngerilor s-a făcut om. Dacă nu s-ar fi făcut atare, nu am avea Trupul Său; neavând cu adevărat Trupul Său, nu am mânca Pâinea altarului” (Predica 130,2). Euharistia este marea întâlnire permanentă a omului cu Dumnezeu, în care Domnul devine hrana noastră, se dăruieşte pe Sine pentru a ne transforma în El.
În scena înmulţirii este semnalată şi prezenţa unui băiat care, în faţa dificultăţii de a sătura atâta lume, pune la comun acel puţin pe care îl are: cinci pâini şi doi peşti (Cf In 6,8). Miracolul nu se produce pornind de la nimic, ci de la o primă modestă împărtăşire a ceea ce avea un simplu băiat cu el. Isus nu ne cere ceea ce nu avem, dar ne face să vedem că, dacă fiecare oferă acel puţin pe care îl are, se poate realiza mereu din nou minunea: Dumnezeu este capabil să multiplice fiecare gest mic al nostru de iubire şi să ne facă părtaşi de darul Său. Mulţimea este impresionată de minune: vede în Isus pe noul Moise, vrednic de putere, iar în noua mană, viitorul asigurat, dar se opreşte la elementul material, şi Domnul „cunoscând că au de gând să vină şi să îl ia cu forţa ca să îl facă rege, s-a retras din nou pe munte, El singur” (In 6,15). Isus nu este un rege pământesc care exercită stăpânirea, ci un rege care serveşte, care se apleacă asupra omului pentru a-i sătura nu numai foamea materială, ci mai ales foamea profundă, foamea de Dumnezeu.
Dragi fraţi şi surori, să îi cerem Domnului să ne facă să redescoperim importanţa la a ne hrăni din Trupul lui Cristos, participând cu fidelitate şi cu o mai bună conştientizare la Euharistie, pentru a fi din ce în ce mai intim uniţi cu El. De fapt „nu este hrana euharistică cea care este schimbată în noi, ci suntem noi cei care în mod tainic suntem transformaţi de ea. Cristos ne hrăneşte unindu-ne cu sine: ne atrage în el însuşi” (Exortaţia apostolică „Sacramentum caritatis”, 70). În acelaşi timp, vrem să ne rugăm ca niciodată nimănui să nu îi lipsească pâinea necesară pentru o viaţă demnă, şi să fie abolite toate inegalităţile nu cu armele violenţei, ci cu împărtăşire şi iubire. Să ne încredinţăm Fecioarei Maria, în timp ce invocăm peste noi şi cei dragi ai noştri mijlocirea ei maternă.
