Comemorare la Văşad: Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa (1820-1892)
13.08.2012, Oradea (Catholica) - Pe firmamentul istoriei noastre, numele Mitropolitului Ioan Vancea este scris cu litere de aur, semnele lăsate de Ierarhul care a condus destinele Bisericii Greco-Catolice româneşti timp de aproape 30 de ani, din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, fiind vizibile şi astăzi. Un om a cărui valoare a fost dată de implicarea sa în păstorirea Bisericii încredinţate, şi de susţinerea drepturilor românilor de ambele confesiuni din Transilvania.
Duminică, 5 august 2012, satul Văşad a îmbrăcat straie de sărbătoare, cu această ocazie, pe peretele bisericii greco-catolice din localitate, fiind dezvelită o placă comemorativă, la împlinirea a 120 de ani de la trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Ioan Vancea de Buteasa. Alături de preotul paroh, Vlad Voicu, au onorat prezenţa la Sfânta Liturghie, preoţii Sorin Crăciun, Alexandru Cervid, ipodiaconii Eduard Fischer şi Graţian Guiaş, cuvântul de învăţătură fiind rostit de preotul Sorin Crăciun. La această comemorare, care face onoare Eparhiei de Oradea, s-au alăturat în rugăciune credincioşi din Oradea, Valea lui Mihai, Curtuiuşeni şi Satu Mare, încurajând vechea comunitatea greco-catolică din Văşad. La finalul Sfintei Liturghii a fost evocată personalitatea Mitropolitului Ioan Vancea, urmată de dezvelirea plăcii comemorative de către unul dintre nepoţii Mitropolitului, în persoana lui Viorel Vancea, şi apoi, de ceremonia de sfinţire a acesteia.
Pentru cei din eparhia orădeană, numele Mitropolitului Ioan Vancea este legat de Văşad, una din cele mai vechi parohii bihorene (înfiinţată în anul 1746). Caracterizat de canonicul Georgescu ca fiind „cel mai deştept, mai harnic şi mai bun” dintre cei cinci copii ai familiei Gheorghe şi Floare (născută Nistor) Vancea, tânărul Vancea a fost apreciat încă de pe băncile şcolii, cu calificativul „bonae spei juvenis” adică „un tânăr de bună nădejde”. În momentul când este primit în clerul tânăr al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, rectorul Vasile Erdelyi, viitor Episcop de Oradea, l-a caracterizat astfel: „Atât prin firea sa nobilă, cât şi prin cinstea moravurilor, prin evlavia, devotamentul, alesele sale însuşiri, precum şi prin distinsul progres dovedit în studii, cel dintâi s-a făcut vrednic să fie primit cu toate voturile şi trecut în numărul clerului tânăr al acestei eparhii”. În momentul hirotonirii canonicului Ioan Vancea ca Episcop de Gherla, întâmplată la 3 decembrie 1865, eruditul Episcop orădean, Iosif Papp-Szilagyi, rostea o predică de o frumuseţe rară, în care se reflectă cu deosebită admiraţie calităţile şi personalitatea ierarhului nou sfinţit: „O, fericită mamă, care te-a născut; fericit cler şi popor, căruia eşti dat Episcop şi părinte; că tu eşti îndreptătorul credinţei şi chip de blândeţe; tu pildă de curăţie; tu lumină de la Hristos dată ca să luminezi celor ce umblă în întuneric şi în umbra morţii; tu darul lui Dumnezeu, dat poporului său, spre mântuirea lui; tu rază de frumuseţe a Bisericei; tu binecuvântarea poporului român pe care-l iubeşte Domnul, pentru că te-a dat lui pe tine”.
După moartea Mitropolitului Alexandru Sterca-Şuluţiu, întâmplată la 7 septembrie 1867, Episcopul Vancea primeşte cele mai multe voturi, fiind ales Mitropolit de Alba Iulia şi Făgăraş. La ceremonia de instalare, cu modestia caracteristică unui slujitor al Altarului, Ioan Vancea rostea următoarele cuvinte memorabile: „După cât ne vor ajuta puterile, de care dispunem din darul lui Dumnezeu, ne vom năzui să fim spre folosul şi prosperarea, spre înflorirea şi înaintarea în toate privinţele a Arhidiecezei şi a Provinciei noastre bisericeşti”. La încheierea misiunii sale pământeşti, întâmplată la 31 iulie 1892, numeroase ziare româneşti şi străine au evocat figura acestui ierarh. Zenovie Boiu, redactorul revistei „Transilvania” scria despre Ierarh că s-a bucurat „de stima şi iubirea […], nu numai de la credincioşii săi, ci la toţi, cari au cunoscut şi au ştiut preţui după merit activitatea cea rară şi atât de mănoasă a defunctului, care, precum şi viaţa lui cea pie, blândă, nepătată şi esemplară îl pun în rândul celor mai buni capi ai Bisericei sale. Fie dar, ca această activitate pe nobilul teren al luminărei şi culturei poporului nostru să aducă veneratului Metropolit Ioan resplata promisă celor buni, care el o meritat-o în viaţa sa şi o a dorit-o până la ultima sa suflare”. (după materialul semnat de Silviu-Iulian Sana pe EGCO.ro)
Imagini
