Redescoperiţi frumuseţea Sacramentului Euharistiei
19.08.2012, Castel Gandolfo (Catholica) - Isus, bobul de grâu aruncat în brazdele istoriei, nu aspira la un tron pământesc, a spus Papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea cu pelerinii reuniţi duminică la prânz în curtea interioară a Palatului apostolic din Castel Gandolfo pentru recitarea antifonului marian „Angelus Domini”. Papa a comentat pericopa evanghelică propusă la Liturghia duminicală, de la sfârşitul capitolului 6 din Evanghelia după Ioan, despre pâinea vieţii. Redăm alocuţiunea papală după traducerea făcută de redacţia română a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori!
Evanghelia acestei duminici (In. 6,51-58), este partea finală şi culminantă a discursului ţinut de Isus în sinagoga din Cafarnaum, după ce în ziua precedentă dăduse de mâncare la mii de oameni cu doar cinci pâini şi doi peşti. Isus dezvăluie sensul acelui miracol, şi anume că timpul promisiunilor s-a împlinit: Dumnezeu Tatăl, care cu mana a hrănit izraeliţii în pustiu, acum l-a trimis pe El, Fiul, ca Pâinea vieţii veşnice, şi această pâine este Trupul Său, viaţa Sa, oferită ca sacrificiu pentru noi. Este vorba deci de a-l primi cu credinţă, nescandalizându-ne de umanitatea Sa; şi este vorba de „a mânca Trupul şi a bea Sângele Lui” (cf. In. 6,54), pentru a primi plinătatea vieţii. Este clar că acest discurs nu este menit să atragă consensuri. Isus ştie aceasta şi îl pronunţă în mod intenţionat; şi, de fapt, acela a fost un moment critic, un punct de cotitură în misiunea Sa publică.
Lumea, şi chiar ucenicii înşişi, erau entuziasmaţi de El când săvârşea semne prodigioase; şi chiar înmulţirea pâinilor şi a peştilor era o revelaţie clară a lui Mesia, atât de mult încât imediat după aceea mulţimea ar fi dorit să îl poarte în triumf pe Isus şi să îl proclame Regele al lui Israel. Dar, desigur, nu aceasta era voinţa lui Isus, care tocmai cu acel lung discurs slăbeşte orice entuziasm şi provoacă multe dezacorduri. El, de fapt, explicând imaginea pâinii, spune ca a fost trimis pentru a-şi oferi propria viaţă, şi cine vrea să îl urmeze trebuie să se unească cu El în mod personal şi profund, participând la sacrificiul său de iubire. Pentru aceasta Isus va institui la ultima Cină Sacramentul Euharistiei: pentru ca ucenicii Săi să poată avea în ei înşişi iubirea Sa şi, ca un singur trup unit cu El, să prelungească în lume misterul Său de mântuire.
Ascultând acest discurs mulţimea a înţeles că Isus nu era un Mesia care aspira la un tron pământesc. Nu căuta consensuri pentru a cuceri Ierusalimul; din contra, în Cetatea sfântă voia să meargă pentru a împărtăşi soarta profeţilor: să îşi dea viaţa pentru Dumnezeu şi pentru popor. Acele pâini, frânte pentru mii de persoane, nu voiau să provoace un marş triumfal, ci să prevestească jertfa Crucii, în care Isus devenit Pâine frântă pentru mulţime, Trupul şi Sângele Său oferite ca ispăşire pentru viaţa lumii. Isus a rostit deci acel discurs pentru a deziluziona mulţimile şi, în special, pentru a provoca o decizie în discipolii săi. De fapt, mulţi dintre aceştia, de atunci, nu l-au mai urmat.
Dragi prieteni, să ne lăsăm din nou uimiţi de cuvintele lui Cristos: El, bobul de grâu aruncat în brazdele istoriei, este primul rod al noii umanităţi, eliberată de corupţia păcatului şi a morţii. Şi să redescoperim frumuseţea Sacramentului Euharistiei, care exprimă toată umilinţa şi sfinţenia lui Dumnezeu: faptul de a se face mic, fragment din univers, pentru a-l reconcilia complet în dragoste. Fecioara Maria, care a dat lumii Pâinea vieţii, să ne înveţe să trăim mereu în unire profundă cu El.
