Slujirea autorităţii şi ascultarea
29.05.2008, Vatican (Catholica) - Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică a publicat în ziua de miercuri, 28 mai 2008, o Instrucţiune intitulată: „Slujirea autorităţii şi ascultarea”, prezentată în dimineaţa acestei zile în cadrul unei adunări a superiorilor şi superioarelor generale, desfăşurată la Salesianum, în Roma. „În primul rând, textul examinează tema ascultării călugăreşti”, se arată într-un comunicat dat de Congregaţie, „a cărei rădăcină se află în acea căutare a lui Dumnezeu şi a voinţei Sale care este proprie credincioşilor… Ascultarea creştină şi călugărească nu apare, aşadar, ca o simplă implementare a legilor şi regulilor eclesiastice, ci ca impulsul unei călătorii în căutarea lui Dumnezeu care implică a asculta Cuvântul Lui şi a deveni conştienţi de planul Său de iubire – experienţa fundamentală a lui Cristos care, din iubire, s-a făcut ascultător până la moartea Sa pe cruce”.
„Autoritatea în viaţa consacrată trebuie să fie înţeleasă în această lumină, cu alte cuvinte, ca un mod de a ajuta comunitatea (sau institutul) să caute şi să împlinească voinţa lui Dumnezeu. Ascultarea, aşadar, nu este justificată pe baza autorităţii călugăreşti, deoarece toată lumea în comunitatea călugărească (în primul rând şi mai ales autorităţile) este chemată la ascultare. Autoritatea se pune pe sine în slujba comunităţii pentru ca voinţa lui Dumnezeu să poată fi căutată şi împlinită împreună”. „Problema autorităţii călugăreşti trebuie să fie pusă în contextul marelui angajament comun de ascultare”, se afirmă în comunicat. Instrucţiunea mai analizează „problema delicată a `ascultării dificile`, aceea în care ceea ce i se cere persoanei consacrate este deosebit de greu de realizat, sau în care subiectul simte că vede `lucruri care sunt mai bune şi mai folositoare pentru sufletul său decât acelea pe care îi cere superiorul să le facă`”.
„Instrucţiunea caută să reamintească, mai presus de toate, că ascultarea în viaţa consacrată poate da naştere la momente dificile, la situaţii de suferinţă în care este necesară raportarea la Cel Ascultător prin excelenţă, Cristos… Trebuie, mai mult, să se ţină minte că şi autoritatea poate fi `dificilă, experimentând momente de descurajare şi oboseală care pot duce la resemnare sau la lipsa de atenţie în exercitarea unei călăuziri adecvate… a comunităţii”. „Referinţa la conştiinţă ajută persoanele să considere ascultarea nu doar ca o executare pasivă şi iresponsabilă a ordinelor, ci ca o susţinere conştientă a angajamentelor… care constituie o reală împlinire a voinţei lui Dumnezeu”.
„Dacă documentul conţine un îndemn la ascultare senin şi motivat de credinţă, oferă de asemenea un vast şi coerent set de îndrumări pentru exercitarea autorităţii”, cum ar fi: „invitarea persoanelor la ascultare, favorizând dialogul, împărtăşirea, coresponsabilitatea… şi tratarea cu milostivire a persoanelor” încredinţate autorităţii. Instrucţiunea, se arată în încheierea comunicatului, „dă o rezonanţă particulară comunităţii religioase ca loc în care, sub îndrumarea superiorului, trebuie exercitată o formă de `discernământ comunitar` în luarea deciziilor. Această practică, pentru implementarea căreia sunt oferite sugestii importante, nu elimină însă rolul autorităţii… Şi nu trebuie să se uite că, printr-o tradiţie străveche, cea mai înaltă autoritate în cadrul institutelor religioase este capitlul general (sau instituţiile similare acestuia), care este un corp colegial”.
