Papa leagă pacea de apărarea vieţii
16.09.2012, Beirut (Catholica) - Ieri dimineaţa, Papa Benedict al XVI-lea şi-a început a doua zi a călătoriei sale apostolice în Liban cu o vizită de curtoazie la Michel Sleiman, preşedintele Republicii Libaneze, la palatul prezidenţial din Baabda. Acolo s-a întâlnit şi cu Nabih Berri, preşedintele Parlamentului, şi cu Naguib Miqati, premierul ţării, după care s-a întâlnit cu capii comunităţilor religioase sunnite, şiite, druze şi alawite. Însoţit de preşedintele Libanului, Sfântul Părinte a plantat un cedru în grădinile palatului. La finalul gestului simbolic a mers în Aula 25 mai a palatului unde a rostit un discurs în faţa autorităţilor, corpurilor diplomatice, liderilor religioşi şi ai lumii culturii.
Este urgent să se ajungă la o situaţie de pace, a spus Pontiful. Pacea presupune „respingerea răzbunării, recunoaşterea propriilor greşeli, acceptarea scuzelor fără a le cere, şi, nu în ultimul rând, iertarea. Doar iertarea, dată şi primită, poate să aşeze temeliile pentru reconciliere şi pentru pacea universală.” A lăudat Libanul ca o ţară în care creştinismul şi islamismul „au trăit unul lângă altul de secole”. În Liban „nu este neobişnuit să vezi două religii în aceeaşi familie”. Dacă este posibil să ai armonie într-o familie, a întrebat el, „de ce nu ar fi posibil la nivelul întregii societăţi?” Convieţuirea religioasă şi pacea, a continuat Pontiful, cer „o profundă transformare a minţii şi inimii” pentru a dobândi „claritatea vederii şi imparţialitatea”, precum şi „sensul profund al conceptelor de justiţie şi de bine comun”.
Fără acestea, a avertizat Papa, „dorinţele noastre de ‘eliberare’ umană se dovedesc dezamăgitoare”, devenind „subminate de îngustimea, cruzimea, intoleranţa, favoritismul şi dorinţa noastră de răzbunare”. Pentru a construi dorita „cultură a păcii” este constantă nevoie de „întoarcerea la izvoarele umanităţii noastre”. „O persoană vine în această lume într-o familie, care este primul loc de umanizare şi mai presus de toate prima şcoală a păcii. Pentru a zidi pacea trebuie să privim spre familie, să o sprijinim şi să o ajutăm în sarcina ei, promovând în acest fel o cultură generală a vieţii.” Eficienţa angajamentului nostru pentru pace, a susţinut Papa, depinde de înţelegerea pe care o avem privitor la viaţa umană. „Dacă vrem pacea să apărăm viaţa!”
Această abordare de apărare a vieţii trebuie să conducă societatea nu doar să respingă războiul şi terorismul „ci orice atac la adresa vieţii umane inocente, la adresa omului – făptură dorită de Dumnezeu”. Oriunde „este ignorat sau negat adevărul despre natura umană”, a avertizat el, devine imposibil de respectat „legea naturală înscrisă în inima omului”. Asigurarea păcii pentru generaţiile viitoare cere ca noi „să educăm la pace pentru a construi o cultură a păcii”. Educaţia atât în familie cât şi la şcoală trebuie să se concentreze „pe acele valori speciale care dau înţelepciunii şi tradiţiilor fiecărei culturi un sens ultim”, a îndemnat Sfântul Părinte. „Spiritul uman are o dorinţă interioară după frumuseţe, bunătate şi adevăr”.
