Slujirea dreptăţii şi a păcii este imperativă pentru Biserică
16.09.2012, Beirut (Catholica) - În dimineaţa zilei de duminică, 16 septembrie 2012, în Beirut, Liban, Papa Benedict al XVI-lea a celebrat Sfânta Liturghie la Centrul Waterfront, o zonă de coastă recuperată din mare folosindu-se dărâmăturile clădirilor din vechiul centru al Beirutului, care au fost demolate la sfârşitul războiului civil, înainte de reconstrucţie. Sfântul Părinte a mers cu maşina de la Nunţiatura apostolică în Harissa, apoi pe ultima porţiune, pe faleza din Jounieh, în papamobil. A fost salutat la sosire de primarul Beirutului, care i-a oferit cheile oraşului. La Liturghie au participat câteva mii de credincioşi, autorităţile libaneze şi 300 de Episcopi din întreg Orientul Mijlociu. Liturghia a fost celebrată în limbile arabă, franceză şi latină.
În predica sa, Pontiful a comentat lectura din această zi, din Evanghelia Sf. Marcu, în care se vorbeşte despre adevărata identitate a lui Isus. În relatarea lui Marcu, Isus merge împreună cu discipolii Săi pe drumul spre satele din regiunea Cezareei lui Filip, când îi întreabă: „Cine spun oamenii că sunt Eu?” „Momentul pe care l-a ales ca să pună această întrebare nu este nesemnificativ”, a explicat Papa. „Isus se confrunta cu un moment de cotitură în viaţa Sa. Mergea spre Ierusalim, spre locul unde urmau să aibă loc evenimentele centrale ale mântuirii noastre: răstignirea şi învierea Sa. Şi tot în Ierusalim, după aceste evenimente, avea să se nască Biserica”.
În episod, după ce Petru a proclamat că Isus este Mesia, Cristos le spune discipolilor că trebuie să sufere şi să moară înainte de a învia. „El înţelege că oamenii ar putea folosi acest răspuns pentru a-şi promova propriile planuri, care diferă de ale Lui, pentru a trezi speranţe pământeşti false privitoare la El. Dar El nu doreşte să se lase îngrădit în atributele salvatorului uman pe care îl aşteptau mulţi”. Isus doreşte să îi facă pe apostoli „să înţeleagă adevărata Sa identitate. El este un Mesia care suferă, un Mesia care slujeşte şi nu un salvator politic triumfător. El este Slujitorul care se supune voinţei Tatălui Său, chiar până la a-şi da viaţa… Isus contrazice astfel aşteptările multora. Ceea ce spune este şocant şi tulburător. Putem să înţelegem astfel reacţia lui Petru care îl dojeneşte, refuzând să accepte că Învăţătorul Său va suferi şi va muri! Isus este aspru cu Petru; îl face să înţeleagă că oricine doreşte să fie discipolul Său trebuie să devină un slujitor, aşa după cum El a devenit Slujitor.
Aşadar, a continuat Pontiful, „urmarea lui Isus înseamnă a ne lua crucea şi a merge pe urmele paşilor Săi, pe calea dificilă care duce nu la puterea sau la gloria pământească ci, dacă este necesar, la abandonarea sinelui, la pierderea propriei vieţi pentru Cristos şi pentru Evanghelie, tocmai pentru a o salva. Suntem asiguraţi că aceasta este calea spre înviere, spre viaţa adevărată şi definitivă cu Dumnezeu”. În acest context, Papa Benedict al XVI-lea a arătat că Anul Credinţei, care va începe în 11 octombrie, este o invitaţie pentru „fiecare dintre credincioşi să îşi înnoiască angajamentul de a merge pe acest drum al convertirii sincere. De-a lungul acestui An vă încurajez deci să reflectaţi mai profund la credinţă, să v-o însuşiţi mai conştient şi să creşteţi în fidelitatea faţă de Isus Cristos şi faţă de Evanghelia Sa”.
Papa şi-a îndreptat apoi atenţia asupra celei de-a doua lecturi, în care Sf. Iacob arată că „umblarea noastră pe urmele lui Isus, dacă dorim să fie autentică, necesită acţiuni concrete”. „Este o sarcină imperativă a Bisericii de a sluji, şi a creştinilor de a fi adevăraţi slujitori după chipul lui Isus. Slujirea este un element fundamental al identităţii urmaşilor lui Cristos… Drept urmare, într-o lume în care violenţa lasă mereu urme cumplite de moarte şi distrugere, a sluji dreptatea şi pacea este urgent şi necesar, pentru a zidi o societate fraternă, pentru a zidi comuniunea! Dragi fraţi şi surori, mă rog în particular ca Domnul să dea acestei regiuni a Orientului Mijlociu slujitori ai păcii şi ai reconcilierii, pentru ca toţi oamenii să poată să trăiască în pace şi în demnitate. Aceasta este o mărturie esenţială pe care creştinii trebuie să o aducă aici, în cooperare cu toţi oamenii de bunăvoinţă. Apelez la voi toţi să fiţi făcători de pace, oriunde v-aţi afla”.
De asemenea, a continuat Sfântul Părinte, „slujirea trebuie să fie şi în centrul vieţii comunităţii creştine. Fiecare îndatorire, fiecare poziţie cu responsabilitate din Biserică este înainte de toate şi în primul rând o slujire adusă lui Dumnezeu şi fraţilor şi surorilor noastre. Acesta este spiritul care trebuie să îi caracterizeze pe botezaţi între ei şi să îşi găsească o exprimare specială în angajamentul efectiv de slujire a săracilor, a marginalizaţilor şi a celor care suferă, pentru păzirea demnităţii inalienabile a fiecărei persoane”. „Dragi fraţi şi surori care suferiţi fizic sau spiritual”, a adăugat Papa la finalul predicii sale, „suferinţele voastre nu sunt în zadar! Cristos Slujitorul doreşte să fie aproape de cei care suferă. El este mereu aproape de voi. Fie ca pe drumul vostru să întâlniţi mereu fraţi şi surori care să fie semne concrete ale prezenţei Sale de iubire care nu uită niciodată de voi! Rămâneţi mereu în speranţă datorită lui Cristos!”
