Pr. Iosif Iacob: Credinţa şi sacramentul Căsătoriei. Studiu teologico-canonic
22.10.2012, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Credinţa şi sacramentul Căsătoriei. Studiu teologico-canonic în doctrina Bisericii catolice de la Conciliul al II-lea din Vatican la CDC 1983”, scrisă de pr. Iosif Iacob. Cartea apare în colecţia Disertaţii doctorale,formatul 17×24, are 207 de pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 20 lei. Redăm prezentarea cărţii, semnată de Laurenţiu Turbuc pe ITRC.ro.
Încă de la început, Dumnezeu a zidit în inima omului dorinţa de a ajunge la sfinţenie, la desăvârşire, realizabilă prin mai multe stări de viaţă sau vocaţii. Cele două mari stări, slujirea celibatară (preoţia) şi iubirea conjugală (căsătoria), egale în importanţă şi demnitate, alese din iubire şi trăite cu credinţă şi dăruire, conduc spre acelaşi scop: mântuirea sau sfinţirea omului. Lucrarea de faţă, intitulată „Credinţa şi sacramentul Căsătoriei. Studiu teologico-canonic în doctrina Bisericii catolice de la Conciliul al II-lea din Vatican la CDC 1983”, constituie disertaţia doctorală pe care pr. Iosif Iacob a susţinut-o la Universitatea din Bucureşti şi cu care a fost promovat doctor în teologie. Studiul tratează despre cea de-a doua stare de viaţă, căsătoria, în raport cu virtutea teologală a credinţei, sau, mai bine zis, încearcă să surprindă modul în care credinţa poate influenţa căsătoria. Acest sacrament, ca realitate naturală, implică întreaga viaţă a omului, a fiecărui om, iar Isus Cristos, prin jertfa iubirii dusă până la sacrificiul suprem, face din căsătorie o realitate supranaturală.
Această temă a raportului dintre credinţă şi căsătorie a fost destul de dezbătută în ultima jumătate de secol, mai ales în urma noilor perspective oferite de Conciliul Vatican II, de studiile teologice şi de cercetările juridice din perioada postconciliară şi în urma etapei de pregătire şi publicare a noului Cod de drept canonic din 1983. Lucrarea, ţinând cont de amploarea temei, este împărţită în trei părţi. Prima parte evidenţiază noutatea adusă de Conciliul Vatican II, prin deschiderea pe care acesta o manifestă faţă de problemele actuale ale societăţii, oferind o viziune amplă asupra credinţei ca element fundamental în realizarea legăturii conjugale. Prin mijlocirea credinţei se face trecere de la realitatea conjugală a soţilor la realitatea supranaturală dintre Cristos şi Biserică. A doua parte este dedicată sacramentului Căsătoriei ca sacrament al noii alianţe prin credinţă. După un scurt istoric, legat de originile şi evoluţia Căsătoriei, pr. Iosif Iacob analizează principalele documente magisteriale, precum şi viziunea oferită de Codul de drept canonic. Face referinţe la noutatea adusă de Conciliu, indicaţiile Comisiei Teologice Internaţionale, exortaţia apostolică „Familiaris consortio” dată de Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, ca încoronare a dezbaterilor din cadrul Sinodului Episcopilor din anul 1980, şi, bineînţeles, precizările aduse de noul Cod de drept canonic din anul 1983.
Cea de-a treia parte are în atenţie consecinţele pastorale, juridice şi doctrinare ale lipsei credinţei în Căsătorie. Această parte, după ce a tratat despre criza căsătoriei şi a familiei, se încheie cu sublinierea valorii căsătoriei ca realitate umană şi supranaturală. Această perioadă de două decenii, de la conciliu până la publicarea Codului de drept canonic, deşi una relativ scurtă, a fost bogată în schimbări cu privire la sacramentul Căsătoriei. Cartea se adresează celor care, căsătoriţi fiind, vor să îşi trăiască cu credinţă vocaţia la care i-a chemat Dumnezeu, dar şi celor care vor să cunoască diferite opinii cu privire la acest măreţ sacrament.

