Cristos este fundament stabil pentru viaţa noastră
18.11.2012, Vatican (Catholica) - Isus Cristos este fundamentul stabil într-o lume devenită instabilă din cauza violenţei şi a calamităţilor, a subliniat Papa Benedict al XVI-lea la rugăciunea Angelus, duminică, 18 noiembrie 2012, în Piaţa San Pietro, comentând Evanghelia zilei după calendarul latin. Cuvântul Domnului pregăteşte apostolii pentru a doua sa venire de la sfârşitul timpurilor. Vă oferim traducerea discursului Sfântului Părinte.
Iubiţi fraţi şi surori!
În această penultimă duminică a anului liturgic, a fost proclamată, în relatarea Sf. Marcu, o parte a discursului lui Isus despre vremurile de pe urmă (cf. Marcu 13,24-32). Acest discurs se găseşte, cu unele variaţii, şi la Matei şi Luca, şi este poate textul cel mai dificil din Evanghelii. Dificultatea lui derivă atât din conţinut cât şi din limbaj: se vorbeşte într-adevăr despre un viitor care va depăşi categoriile noastre, şi de aceea Isus utilizează imagini şi cuvinte luate din Vechiul Testament, dar mai presus de toate inserează un nou centru, care este El însuşi, misterul persoanei Sale, al morţii şi al învierii Sale.
Evanghelia de astăzi se deschide şi ea cu câteva imagini cosmice apocaliptice: „soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da lumina; stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui” (v. 24-25); dar acest element este relativizat de ceea ce urmează: „Atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere mare şi glorie” (v. 26). „Fiul Omului” este Isus însuşi, care leagă prezentul şi viitorul; cuvintele străvechi ale profeţilor au găsit în sfârşit un centru în persoana lui Mesia din Nazaret: El este adevăratul eveniment care, în mijlocul tulburărilor din lume, rămâne punctul ferm şi stabil.
Confirmă acest lucru o altă expresie din Evanghelia de astăzi. Isus afirmă: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (v. 31). Într-adevăr, ştim că în Biblie Cuvântul lui Dumnezeu se află la originea creaţiei: toate creaturile, plecând de la elementele cosmice – soarele, luna, bolta cerească – ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, există pentru că au fost „chemate” de acest Cuvânt. Această putere creatoare a Cuvântului divin s-a concentrat în Isus Cristos, Cuvântul întrupat, şi trece şi prin cuvintele Sale umane, care sunt adevărata „boltă cerească” ce orientează gândul şi drumul omului pe pământ. De aceea, Isus nu descrie sfârşitul lumii, şi atunci când foloseşte imagini apocaliptice, nu se comportă ca un „clarvăzător”.
Dimpotrivă, El doreşte să îi îndepărteze pe discipolii Săi din orice epocă de curiozitatea pentru date, previziuni, şi doreşte în schimb să le ofere o cheie de lectură profundă, esenţială, şi mai presus de toate să indice calea dreaptă pe care să se meargă, astăzi şi mâine, pentru a intra în viaţa veşnică. Totul trece – ne aminteşte Domnul -, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu se schimbă, şi în faţa lui fiecare dintre noi este responsabil de propriul comportament. În baza acestuia vom fi judecaţi. Iubiţi prieteni, nici în timpurile noastre nu lipsesc calamităţile naturale, şi din păcate nici războaiele nici violenţele. Şi astăzi avem nevoie de un fundament stabil pentru viaţa noastră şi pentru speranţa noastră, cu atât mai mult din cauza relativismului în care suntem cufundaţi. Fecioara Maria să ne ajute să găsim acest centru în Persoana lui Cristos şi în Cuvântul Său.
