Nu noi posedăm adevărul, ci el este cel care ne posedă pe noi
22.12.2012, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea s-a întâlnit ieri cu Cardinali, membri ai Curiei Romane şi ai Guvernoratului Cetăţii Vaticane, ca parte a tradiţionalului schimb de felicitări de Crăciun şi Anul Nou. „Ne aflăm la sfârşitul unui an care din nou, în Biserică şi în lume, a fost caracterizat de multiple situaţii frământate, de mari probleme şi provocări, dar şi de semne de speranţă. Menţionez numai câteva momente importante în cadrul vieţii Bisericii şi a ministeriului meu petrin”, a spus Sfântul Părinte.
Papa a vorbit Curiei despre evenimentele cheie din 2012 începând cu călătoria apostolică în Mexic şi Cuba. Legat de Mexic, a spus el, „îmi amintesc cum marea liturgie în apropiere de statuia lui Cristos Rege a devenit un act care a făcut prezentă regalitatea lui Cristos – pacea Sa, dreptatea Sa, adevărul Său. Toate aceste pe fondul problemelor dintr-o ţară care suferă datorită multiplelor forme de violenţă şi datorită dificultăţilor de dependenţe economice. Desigur, sunt probleme care nu pot să fie rezolvate pur şi simplu prin religiozitate, dar şi mai puţin pot fi rezolvate fără acea purificare interioară a inimilor care provine din forţa credinţei, din întâlnirea cu Isus Cristos.”
„Apoi a fost experienţa din Cuba – şi aici marile celebrări liturgice, în ale căror cântece, rugăciuni şi tăceri s-a putut percepe prezenţa Celui căruia, mult timp, s-a voit să i se refuze un loc în ţară. Căutarea, în acea ţară, a unei abordări corecte a raportului dintre obligaţii şi libertăţi, cu siguranţă nu poate să reuşească fără o referinţă la acele criterii de fond care s-au manifestat omenirii în întâlnirea cu Dumnezeul lui Isus Cristos.” Papa a subliniat şi vizita apostolică din Liban, „cu încredinţarea exortaţiei apostolice postsinodale, care acum va trebui să constituie, în viaţa Bisericilor şi a societăţii din Orientul Mijlociu, o orientare pe căile dificile ale unităţii şi păcii”.
A fost amintită şi Întâlnirea Familiilor care a avut loc la Milano. „Marea bucurie cu care la Milano s-au întâlnit familii provenind din toată lumea a arătat că, în pofida tuturor impresiilor contrare, familia este puternică şi vie şi astăzi. Însă este incontestabilă şi criza care – îndeosebi în lumea occidentală – o ameninţă până în temelii.” Incapacitatea asumării de angajamente, a spus el, vine dintr-o „înţelegere greşită a libertăţii şi autorealizării, precum şi din cauza fugii din faţa suportării răbdătoare a suferinţei […]. Cu refuzarea acestei legături dispar şi figurile fundamentale ale existenţei umane: tatăl, mama, copilul; cad dimensiunile esenţiale ale experienţei faptului de a fi persoană umană. […] Acolo unde libertatea de a face devine libertate de a se face de la sine, se ajunge în mod necesar la negarea Creatorului însuşi şi cu asta, în sfârşit, şi omul drept creatură a lui Dumnezeu, drept imagine a lui Dumnezeu este ciopârţit în esenţa fiinţei sale.”
Sfântul Părinte a vorbit şi despre importanţa dialogului în lumea de astăzi. „Văd pentru Biserică în timpul nostru mai ales trei domenii de dialog în care ea trebuie să fie prezentă, în lupta pentru om şi pentru ce anume înseamnă a fi persoană umană: dialogul cu statele, dialogul cu societatea – în el inclus dialogul cu culturile şi cu ştiinţa – şi, în sfârşit, dialogul cu religiile. În toate aceste dialoguri, Biserica vorbeşte pornind de la acea lumină pe care i-o oferă credinţa. Însă ea întrupează în acelaşi timp amintirea omenirii care, încă de la începuturi şi de-a lungul timpurilor, este amintire a experienţelor şi a suferinţelor omenirii, în care Biserica a învăţat despre condiţia umană.” Papa a explicat că este datoria creştinilor şi membrilor celorlalte religii să intre în dialog, pentru că dialogul dintre religii este necesar pentru a aduce pacea în lume. Acest dialogul, a spus el, este „înainte de toate pur şi simplu un dialog al vieţii, un dialog al împărtăşirii practice. […] Este vorba despre problemele concrete ale convieţuirii şi responsabilităţii comune pentru societate, pentru stat, pentru omenire. […] Dacă ambele părţi pornesc de la o hermeneutică de dreptate şi de pace, diferenţa de fond nu va dispare, totuşi va creşte şi o apropiere mai profundă între ele.”
Scopul dialogului interreligios nu este convertirea, a mai explicat Pontiful. Cu toate acestea „în căutarea cunoaşterii şi a înţelegerii se ajunge mereu să fie şi o apropiere de adevăr. Astfel, ambele părţi, apropiindu-se pas cu pas de adevăr, merg înainte şi sunt în drum spre o împărtăşire mai mare, care se întemeiază pe unitatea adevărului. […] Desigur, nu noi suntem cei care posedăm adevărul, ci el este cel care ne posedă pe noi: Cristos, care este Adevărul, ne-a luat de mână şi ştim că mâna Sa pe ne ţine cu putere calea căutării noastre pasionate de cunoaştere.”
Spre final Papa Benedict a vorbit şi despre evanghelizare. „Elementul prim şi fundamental este simpla vestire, kerigma, care îşi ia forţa sa din convingerea interioară a vestitorului. În relatarea despre cei doi discipoli urmează apoi ascultarea, faptul de a merge după Isus, o urmărire care nu este încă urmare, ci mai degrabă o sfântă curiozitate, o mişcare de căutare. […] Acest mers împreună cu El conduce la locul unde locuieşte Isus, în comunitatea Bisericii, care este Trupul său. Înseamnă a intra în comuniunea itinerantă a catecumenilor, care este o comuniune de aprofundare şi, în acelaşi timp, de viaţă, în care ochii noştri se deschid în timp ce mergem.”
