Pr. Kowalczyk: despre trăsăturile caracteristice credinţei
16.01.2013, Roma (Catholica) - Continuă rubrica susţină la Radio Vatican de pr. Dariusz Kowalczyk, dedicată Catehismului Bisericii Catolice, de la a cărui publicare s-au împlinit 20 de ani. În ultima emisiune, preotul profesor la Universitatea Gregoriana din Roma a vorbit despre aspectele caracteristice credinţei.
„Credinţa creştină este răspunsul liber dat de om lui Dumnezeu care s-a revelat în Isus. Un astfel de răspuns este însă imposibil în absenţa harului. De aceea, Catehismul afirmă: ‘Credinţa este un dar al lui Dumnezeu, o virtute supranaturală revărsată de El’ (CBC 153). De fapt, harul lui Dumnezeu nu ne limitează ci dimpotrivă ne deschide noi posibilităţi. Cu alte cuvinte, raportul viu cu Dumnezeu ne face mai umani, mai liberi şi mai responsabili. Care este aşadar motivul definitiv pentru a crede? Acceptăm adevărurile de credinţă pentru că apar ca fiind credibile, bune şi frumoase. Le acceptăm pentru că ne-au fost transmise de părinţi sau de alte persoane importante pentru noi. Dar, aşa cum citim în Catehism, în fond noi credem ‘datorită autorităţii lui Dumnezeu însuşi care revelează şi care nu poate nici să se înşele şi nici să înşele’ (CBC 156).”
„Catehismul spune apoi că ‘credinţa este sigură, mai sigură decât orice cunoaştere umană’ (CBC 157). O astfel de afirmaţie ar putea uimi. Nu este însă vorba de o certitudine matematică, precum cea care afirmă că doi plus doi fac patru. Certitudinea credinţei are caracter esenţial şi tocmai de aceea putem face din ea fundamentul vieţii noastre. Faptul că Dumnezeu mă iubeşte şi că Cristos mă va salva în orice situaţie sunt certitudinile credinţei. O altă caracteristică a credinţei este efortul de a înţelege. Harul lui Dumnezeu luminează ‘ochii minţii’ (Ef. 1,18) pentru o înţelegere mai profundă a celor revelate în Isus. Catehismul aminteşte cuvintele Sfântului Augustin: ‘Cred pentru a înţelege şi înţeleg pentru a crede mai bine’. Să primim aceste cuvinte ca pe un îndemn la o lectură mai aprofundată a Catehismului.”
