SRUC 2013 la Iaşi: a opta zi – încheierea
26.01.2013, Iaşi (Catholica) - Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi s-a încheiat vineri, 25 ianuarie 2013, în Catedrala episcopală „Adormirea Maicii Domnului”, unde, la ora 17.00, s-a desfăşurat o celebrare prezidată de PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, avându-i alături la altar pe PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi, pr. Iosif Dorcu, responsabil al Oficiului pentru Ecumenism şi Dialog Interreliogios, pr. prof. dr. Ioan Vicovan, delegat al IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, precum şi alţi preoţi din Iaşi, împreună seminarişti, persoane consacrate şi numeroşi credincioşi catolici şi ortodocşi.
Celebrarea a fost împărţită în trei momente principale. La început a avut loc Adunarea (deschiderea celebrării) parte ce a cuprins actul penitenţial. Următorul moment l-a constituit Liturgia Cuvântului, în care s-au citit cele trei lecturi biblice, după care a urmat omilia. Toţi cei prezenţi s-au unit în rugăciune pentru unitate şi transformare spunând într-un singur glas rugăciunea învăţată de Isus. A urmat stropirea cu apă sfinţită. Ca semn al comuniunii, cei prezenţi şi-au oferit semnul păcii. În încheiere s-a rostit rugăciunea de angajare şi a fost oferită binecuvântarea. Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de PS Aurel Percă, care a subliniat că „în timpul acestei octave de rugăciune, care s-a încheiat în această seară, s-a intensificat în diferite biserici din Iaşi, dar şi din toată lumea, invocarea comună adresată Mântuitorului pentru unitatea tuturor creştinilor, ‘ca toţi să fie una'”.
PS Aurel a relatat un exemplu grăitor povestit de Cardinalul Stanislaw Dziwisz, fost secretar al Papei Ioan Paul al II-lea, care s-a întâmplat în urmă cu 13 ani, la 25 ianuarie 2000, în Bazilica San Paolo fuori le mura, cu ocazia deschiderii Porţii Sfinte: „Papa Ioan Paul al II-lea împingea, împingea, dar Poarta Sfântă părea tocmai că nu voia să se deschidă. În atriul Bazilicii San Paolo, pentru cine nu ştia, a fost un moment de încurcătură. Totuşi numai o clipă. Pentru că a devenit clar faptul că Papa nu ar fi putut să deschidă singur acea poartă, dar aştepta… Aştepta ca, la mâinile sale, să se adauge şi cele ale Mitropolitului ortodox Athanasios şi ale Primatului anglican Carey. La acel punct, spune fostul secretar al Papei, la împingerea celor şase mâini, poarta s-a deschis larg. Şi toţi trei au îngenuncheat. Pentru prima dată în istorie, cei trei reprezentanţi, din partea Bisericii Catolice, a Bisericii Ortodoxe şi a lumii protestante occidentale, au deschis împreună o Poartă Sfântă, au păşit pragul şi au intrat în Bazilica definită, prin excelenţă, ecumenică”. În acea scenă din 25 ianuarie 2000 era cu adevărat tot simbolismul drumului ecumenic.
La finalul celebrării, pr. Ioan Vicovan, care este şi profesor de istorie în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a transmis gândul IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de câteva consideraţii creştineşti. Părintele Vicovan a menţionat creşterea puternică a creştinismului în India, dar şi persecuţia creştinilor indieni cauzată de mozaicul complex de agenţi misionari prezenţi în acest teritoriu. Apoi, parafrazându-l pe Apostolul Paul, a cărui convertire este celebrată la 25 ianuarie, i-a îndemnat pe cei din audienţă: „Nu vă lăsaţi tulburaţi de nici o grijă, dar în orice împrejurare arătaţi lui Dumnezeu trebuinţele voastre prin rugăciuni, prin cereri şi aduceri de mulţumire” (Fil 4,6). Pe tot parcursul anului trebuie să continuăm această rugăciune pentru unitatea creştinilor, ascultând îndemnul apostolului neamurilor. Apoi PS Petru Gherghel, Episcopul Diecezei de Iaşi, a transmis un mesaj tuturor celor care, atât fizic, cât şi prin intermediul internetului sau al undelor radio, au participat la această Octavă de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor:
„Ce cere Domnul de la noi? Ce ne-a cerut Domnul în această săptămână binecuvântată? Ce cere pentru viitor? Ne-a fost dat să trăim încă o dată o Săptămână de Rugăciuni pentru Unitatea Creştinilor ca un adevărat har ceresc şi ca un nou curs intensiv de apropiere de Dumnezeu şi în acelaşi timp de fraţii noştri, prin Isus Cristos Domnul nostru, în Duhul Sfânt. L-am urmat pas cu pas în aceste opt zile, dialogând cu el, întâlnindu-l în jertfa şi dăruirea sa pentru ca noi să avem viaţă, căutându-l ca să ne bucurăm de darul libertăţii, trecând peste toate barierele în solidaritate pentru a trăi în cele din urmă marea sărbătoare de a fi cu el.” (după materialul semnat de Cosmin Croitoru pentru Ercis.ro)
