Un timp al tăcerii pentru Papa şi Curia Romană
18.02.2013, Vatican (Catholica) - La Vatican a început un timp al tăcerii. După rugăciunea Angelus de duminică, 17 februarie 2013, pe care în mod tradiţional Papa Benedict al XVI-lea o recită la amiază, în ziua Domnului, cu credincioşii şi pelerinii veniţi în Piaţa San Pietro, au început exerciţiile spirituale pentru Postul Mare, ce se vor încheia sâmbătă, 23 februarie. În această perioadă nu va fi nici audienţa generală de miercuri, nici alte audienţe, private sau speciale. Toate întâlnirile sunt suspendate pentru ca Papa şi colaboratorii din Curia Romană să se poată pregăti pentru marea sărbătoare a Învierii.
Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, predică la aceste exerciţii spirituale, ce se desfăşoară ca de obicei în Capela Redemptoris Mater din Palatul Apostolic, pe tema „Ars orandi, ars credendi. Faţa lui Dumnezeu şi faţa omului în rugăciunea psalmilor”. De-a lungul acestei săptămâni, Cardinalul va sugera un itinerariu de meditaţii asupra psalmilor. Rugăciunea este respiraţie, aer, gând, strigăt către Dumnezeu şi iubire pentru Dumnezeu. Aceste definiri – conţinute în psalmi – au fost în centrul primei meditaţii a Cardinalului Gianfranco Ravasi.
Duminică după-amiază, înaintea Papei şi a Curiei Romane, Cardinalul a propus o imagine biblică pentru a reprezenta viitorul prezenţei Papei Benedict al XVI-lea în Biserică, o prezenţă contemplativă, ca aceea a lui Moise care urcă pe munte pentru a se ruga pentru poporul lui Israel care jos, în vale, se luptă contra amaleciţilor: „Această imagine reprezintă funcţia principală – a dumneavoastră – pentru Biserică, aceea a mijlocirii: noi vom rămâne în ‘vale’, acea vale unde sunt amaleciţii, unde este praful, unde sunt temerile, coşmarurile, dar şi speranţa, unde dumneavoastră aţi fost în aceşti opt ani împreună cu noi. De acum înainte, însă, noi ştim că pe munte vă veţi ruga pentru noi”.
Cardinalul a vorbit apoi despre tăcerea sufletului pentru a intra în meditaţie: „Cred că şi pentru noi exerciţiile spirituale, aceste momente, sunt puţin ca o eliberare a sufletului de lutul lucrurilor, chiar şi de noroiul păcatului, de nisipul banalităţii, de urzicile pălăvrăgelilor care, mai ales în aceste zile, ocupă neîntrerupt urechile noastre”.
