Ultimele exerciţii spirituale pentru Papa au explorat legătura dintre adevăr şi frumuseţe
23.02.2013, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a încheiat exerciţiile spirituale pentru Postul Mare, mulţumindu-le colaboratorilor pentru sprijinul din aceşti ultimi opt ani şi reflectând asupra relaţiei dintre adevăr şi frumuseţe. „Dragi prieteni, aş vrea să vă mulţumesc vouă tuturor, şi nu numai pentru această săptămână, ci pentru aceşti opt ani, în care aţi purtat împreună cu mine, cu mare competenţă, afect, iubire, credinţă, povara slujirii petrine”, a spus Pontiful. „Rămâne în mine această recunoştinţă şi chiar dacă acum se termină comuniunea ‘exterioară’, ‘vizibilă’ – aşa cum a spus Cardinalul Ravasi – rămâne apropierea spirituală, rămâne o profundă comuniune în rugăciune. Având această certitudine mergem înainte, siguri de victoria lui Dumnezeu, siguri de adevărul frumuseţii şi al iubirii.”
Sfântul Părinte a rostit aceste cuvinte la sfârşitul meditaţiei de la ora 9, din această dimineaţă, din capela Redemptoris Mater, din Palatul Apostolic. Meditaţiile au fost ţinute de Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, participând şi membrii ai Curiei. Pontiful a amintit tema acestor zile – „Arta de a crede, arta de a ne ruga” – şi a amintit că „teologii medievali au tradus cuvântul logos nu numai cu verbum, ci şi cu ars: verbum şi ars sunt interschimbabile. Numai în cele două împreună apare, pentru teologii medievali, toată semnificaţia cuvântului logos. Logos-ul nu este numai o raţiune matematică: Logos-ul are o inimă, Logos-ul este şi iubire. Adevărul este frumos, adevărul şi frumuseţea merg împreună: frumuseţea este sigiliul adevărului.”
Cardinalul Ravasi şi-a bazat meditaţiile pe Psalmi, iar într-una din secţiuni a arătat că Creaţia lui Dumnezeu a fost făcută bună, dar răul o atacă constant. „Aproape pare că cel rău vrea permanent să murdărească creaţia, pentru a-l contrazice pe Dumnezeu şi pentru a face de nerecunoscut adevărul său şi frumuseţea sa”, a spus Papa. „Într-o lume astfel marcată şi de rău, Logos-ul, Frumuseţea veşnică şi Ars veşnică, trebuie să apară drept ‘caput cruentatum’ (cap însângerat). Fiul întrupat, Logos-ul întrupat, este încoronat cu o coroană de spini; şi totuşi chiar aşa, în această figură suferindă a Fiului lui Dumnezeu, începem să vedem frumuseţea cea mai profundă a Creatorului şi Răscumpărătorului nostru; putem, în tăcerea ‘nopţii întunecate’, să ascultăm totuşi Cuvântul. A crede nu este altceva decât, în întunericul lumii, a atinge mâna lui Dumnezeu şi astfel, în tăcere, a asculta Cuvântul, a vedea Iubirea.”
