Fraţii Misionari ai Carităţii, de 50 de ani în slujba celor mai săraci dintre săraci
11.04.2013, Bucureşti (Catholica) - La 8 aprilie 2013, în sărbătoarea Bunei vestiri, mutată, în acest an, în ritul latin, de la 25 martie, întrucât era o zi din Săptămâna Sfântă, Fraţii Misionari ai Carităţii din Bucureşti au celebrat 50 de ani de la fondarea Congregaţiei lor. Aniversarea a fost marcată de celebrarea solemnă a Sfintei Liturghii în capela din mănăstirea fraţilor, urmată de o agapă fraternă la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi. Sfânta Liturghie a fost prezidată de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, alături de care au concelebrat pr. Ciprian Andrei, parohul parohiei Sf. Anton de Padova, din Bucureşti, pe teritoriul căreia îşi desfăşoară activitatea Misionarii Carităţii, precum şi alţi preoţi din Arhidieceză, diecezani şi reprezentanţi ai altor ordine religioase. La celebrare au fost prezenţi Fraţii Misionari ai Carităţii, călugări şi călugăriţe din alte ordine religioase din capitală, precum şi numeroşi laici. PS Cornel Damian le-a mulţumit Fraţilor Misionari ai Carităţii pentru „da”-ul pe care îl spun zi de zi lui Dumnezeu prin slujirea lor şi i-a asigurat de recunoştinţa sa şi a IPS Ioan Robu pentru misiunea pe care o desfăşoară în Arhidieceza de Bucureşti, citim pe ARCB.ro.
Au trecut 50 de ani de când, în sărbătoarea Bunei Vestiri a anului 1963, Maica Tereza de Calcutta a pus bazele Congregaţiei Misionarilor Carităţii. Era a doua ramură a operei sale, după Misionarele Carităţii, fondată în 1950. Au mai urmat Congregaţia Misionarele Carităţii Contemplative, înfiinţată în 1976, Misionarii Carităţii Contemplativi în 1979 şi Preoţii Misionari ai Carităţii în 1984. Înfiinţarea Congregaţiei Misionarii Carităţii a fost marcată, în ziua de 25 martie 1963, de o scurtă ceremonie celebrată în Casa copiilor din Calcutta, la care au luat parte Maica Tereza, trei tineri băieţi – primii candidaţi – şi câteva surori Misionare ale Carităţii. În aceeaşi zi, dar pe alte meleaguri, era hirotonit preot un iezuit australian, Ian Travers-Ball, care în 1966 avea să îmbrăţişeze carisma Congregaţiei Maicii Tereza, luându-şi numele de Fratele Andrew. Lui îi va încredinţa Maica Tereza conducerea ramurii masculine. Congregaţia Misionarii Carităţii a devenit Institut de Drept Diecezan la 26 martie 1967, iar din 1966 şi până în 1986 a fost condusă de Fratele Andrew, ca Slujitor General. Datorită aportului său la concretizarea acestei opere misionare a Maicii Tereza, fratele Andrew este considerat co-fondator, alături de Maica Tereza. În iunie 2003, Congregaţia Fraţilor Misionari ai Carităţii a devenit Institut de Drept Pontifical. Astăzi numără circa 400 de membri răspândiţi în 21 de ţări din întreaga lume.
Fraţii Misionari ai Carităţii sunt prezenţi şi în România din anul 2005. Locuind mai întâi într-un apartament din capitală, au dezvoltat apoi un centru de asistenţă a celor nevoiaşi într-un cartier de la periferia Bucureştiului. Astăzi comunitatea din Bucureşti numără cinci fraţi – doi din Italia şi trei din India -, iar Slujitorul local al comunităţii este fratele Gennaro. Fraţii se dedică rugăciunii şi slujirii celor mai săraci dintre săracii capitalei României: desfăşoară „apostolat în stradă”, printre cei fără adăpost sau care trăiesc în canalele din subteran; oferă mâncare caldă, schimburi şi condiţii de igienă personală în cadrul Centrului de zi şi îi găzduiesc pe cei care vor să rămână la Centru. „Nu suntem asistenţi sociali. Vocaţia noastră este aceea de a le duce lumina lui Cristos acestor oameni”, asigură fratele Gennaro. Acest lucru l-au confirmat şi cei recuperaţi de pe stradă şi care acum locuiesc împreună cu fraţii, la mănăstire: nu au găsit aici doar o nouă familie, ci l-au descoperit sau redescoperit pe Dumnezeu, au fost salvaţi nu doar de la moartea trupului, dar şi de la cea spirituală. Cei 11 bărbaţi recuperaţi de pe stradă care trăiesc acum la mănăstire îi ajută pe fraţi la treburile de zi cu zi şi în munca de apostolat, fiecare după putinţă şi pricepere. Şi o fac cu bucurie, cu responsabilitate şi cu o nevinovată mândrie, împărtăşind de bunăvoie misiunea fraţilor de slujire a celor mai săraci dintre săraci.
