Papa l-a primit pe Arhiepiscopul Justin Welby de Canterbury
14.06.2013, Vatican (Catholica) - În această dimineaţă, Papa Francisc l-a primit în Vatican pe Primatul Comuniunii Anglicane, Arhiepiscopul Justin Welby de Canterbury, Marea Britanie, cu aceleaşi cuvinte cu care Papa Paul al VI-lea îl saluta pe predecesorul său, Michael Ramsey, cu ocazia istoricei vizite în Vatican din 1966: „Paşii Dvs nu v-au adus într-o casă străină. […] Suntem bucuroşi să vă deschidem uşile, şi împreună cu uşile şi inimile noastre, fiind bucuroşi şi onoraţi […] să vă primim nu ca oaspete sau străin, ci ca membru al Familiei lui Dumnezeu.”
A amintit de asemenea că, la ceremonia de luare în posesie a Catedralei de Canterbury, Arhiepiscopul anglican s-a rugat pentru noul Episcop al Romei, gest pentru care Papa este profund recunoscător. A adăugat: „Dat fiind că ne-am început slujirile la diferenţe de câteva zile, cred că vom avea mereu un motiv aparte să ne rugăm unul pentru altul.” Şi a continuat: „Istoria relaţiilor dintre Biserica Angliei şi Biserica Catolică este lungă şi complexă, şi nu fără momente dureroase. Deceniile recente însă au fost marcate de un drum de reapropiere şi de fraternitate, iar pentru aceasta îi mulţumim din inimă lui Dumnezeu. Această călătorie s-a realizat atât prin dialogul teologic, prin activitatea Comisiei Internaţionale Anglicano – Romano-Catolice, precum şi prin relaţiile cordiale la fiecare nivel, prin împărtăşirea vieţii de zi cu zi într-un spirit de respect reciproc şi cooperare sinceră. În acest sens, sunt foarte bucuros să vă primesc alături de Arhiepiscopul Vincent Nichols de Westminster. Aceste legături ferme de prietenie ne-au permis să rămânem pe curs chiar şi când au apărut dificultăţi în dialogul nostru teologic, care au fost mai mari decât am fi putut prevedea atunci când am început drumul.”
Papa Francisc şi-a exprimat recunoştinţa faţă de Arhiepiscop pentru „eforturile sincere ale Bisericii din Anglia pentru a înţelege motivele care l-au condus pe Papa Benedict al XVI-lea să ofere structura canonică ce răspunde dorinţelor acelor grupuri de anglicani ce au cerut să fie primiţi în grup în Biserica Catolică.” A afirmat apoi că această structură „va permite tradiţiilor spirituale, liturgice şi pastorale ce formează patrimoniul anglican să fie mai bine cunoscute şi apreciate în lumea catolică”. Pontiful a subliniat că întâlnirea lor este o ocazie de a aminti că „urmărirea unităţii creştinilor este motivată nu de consideraţii practice, ci de dorinţa Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a făcut fraţii şi surorile Sale, copii ai Tatălui. De aici faptul că rugăciunea pe care o facem astăzi este de o importanţă fundamentală.” Rugăciunea împreună „dă un impuls nou eforturilor de zi cu zi înspre unitate, care sunt exprimate concret în cooperarea noastră în diferitele arii ale vieţii cotidiene. De o importanţă particulară între acestea sunt mărturia noastră comună despre Dumnezeu şi promovarea valorilor creştine într-o lume ce pare uneori să pună la îndoială unele dintre temeliile societăţii, precum respectul pentru sacralitatea vieţii umane sau importanţa instituţiei familiei bazată pe căsătorie.”
„Apoi este efortul pentru a se ajunge la o mai mare dreptate socială, pentru construirea unui sistem economic care să fie în slujba omului şi care să promoveze binele comun. Printre sarcinile noastre ca martori ai iubirii lui Cristos este aceea de a da voce strigătului celor săraci, pentru ca să nu fie abandonaţi legilor economiei, care par uneori a trata oamenii ca simpli consumatori.” Sfântul Părinte a continuat spunând: „Ştiu că Excelenţa Voastră este în mod special atent la toate aceste probleme, în care împărtăşim multe idei, după cum sunt conştient şi de angajamentul Dvs pentru încurajarea reconcilierii şi pentru rezolvarea conflictelor dintre naţiuni. În acest sens, împreună cu Arhiepiscopul Nichols, aţi îndemnat autorităţile să găsească o soluţie paşnică la conflictul din Siria, care să garanteze securitatea întregii populaţii, inclusiv a minorităţilor, nu în ultimul rând a celor care formează străvechile comunităţi creştine locale. Aşa după cum Dvs observaţi, noi, creştinii, aducem pacea şi harul ca o comoară de oferit lumii, dar aceste daruri pot aduce roade doar când creştinii trăiesc şi lucrează împreună cu ceilalţi în armonie. Aceasta ajută la construirea de relaţii bazate pe respect şi la convieţuirea paşnică între cei ce aparţin unor tradiţii religioase diferite, precum şi cu necredincioşii. Unitatea pe care o dorim atât de mult este un dar care vine de sus şi care îşi are rădăcina în comuniunea de iubire a Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt. […] Fie ca Tatăl milostiv să ne asculte şi să împlinească rugăciunile pe care le ridicăm împreună.”
