Pr. Kowalczyk: Judecata Universală, judecată a milostivirii
20.06.2013, Roma (Catholica) - Catehismul Bisericii Catolice ne învaţă că Judecata Universală va fi o judecată a milostivirii. În cea de-a 31-a meditaţie despre Catehism, prezentată la Radio Vatican în Anul Credinţei, părintele iezuit Dariusz Kowalczyk vorbeşte despre „judecarea celor morţi şi a celor vii”.
Creştinii mărturisesc că Isus Cristos „va veni să îi judece pe cei vii şi pe cei morţi”. Aşadar, istoria omenirii şi a fiecăruia dintre noi va ajunge la desăvârşirea ei. Catehismul ne spune că „în Ziua Judecăţii, la sfârşitul lumii, Cristos va veni în slavă pentru a împlini triumful definitiv al binelui asupra răului care, precum grâul şi neghina, vor fi crescut împreună în decursul istoriei” (CBC 681). Cristos este Domnul celor morţi şi al celor vii, după cum ne spune Evanghelistul Ioan în cap. 16, vers. 33: „[aveţi] curaj eu am învins lumea”. Suveranitatea sa nu a fost însă îndeplinită, astfel că neghina creşte împreună cu grâul.
Trebuie însă să facem distincţia între Judecata Universală, care va avea loc la sfârşitul timpurilor, şi Judecata Particulară, care are loc imediat după moartea fiecărui om. În Scrisoarea către Evrei, la cap. 9, vers. 27, citim: „şi după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, iar după aceasta este judecata”. Nu există nicio reîncarnare. Istoria umană este liniară, are un început şi un final. Avem o singură viaţă şi o singură moarte. Judecata Particulară se referă la istoria oamenilor. Judecata Universală în schimb se referă la istoria tuturor generaţiilor.
Cu toţii am văzut diferite reprezentări ale judecăţii şi, uneori, acestea ne înspăimântă. Trebuie însă să ne amintim că ne va judeca Cel care pentru noi a murit pe Cruce. Aşadar, va fi o judecată a milostivirii. Da! După cum ne spune Catehismul Bisericii Catolice, „atunci vor fi puse în lumină purtarea fiecăruia şi taina inimilor” (CBC 678), dar nu pentru a-l condamna pe cel păcătos, ci pentru a-l purifica şi salva. Criteriul principal al judecăţii va fi dat de cuvintele lui Isus: „adevărat vă spun, tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut” (Matei 25,40). Răul va fi descoperit, dar înainte de toate, va fi reamintit fiecare bine, şi cel mai mic bine pe care l-am făcut aproapelui.
