Fergus Kerr: Pe urmele lui Toma de Aquino
21.06.2013, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Pe urmele lui Toma de Aquino. Variante ale tomismului”, scrisă de Fergus Kerr şi tradusă în limba română de Alex Moldovan. Cartea apare în colecţia Tratate de teologie, formatul 14×21, are 408 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (LibrariaSapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 25 lei.
În anul 1322, atunci când a fost canonizat Toma de Aquino, opera sa, în pofida multor detractări, îşi căpătase faima de lucrare de referinţă pentru studiile teologice, fapt confirmat şi de spusele Papei care l-a canonizat – Papa Ioan al XXII-lea – că fiecare cuvânt din vasta operă tomistă este o minune. La şase secole de la acest eveniment, Papa Pius al XI-lea, în enciclica Studiorum ducem (1923), îi îndemna pe creştini „să meargă la Toma – ite ad Thomam”, confirmând prin aceasta locul privilegiat ocupat de studiile tomiste – renăscute prin enciclica Aeterni Patris (1879) a Papei Leon al XIII-lea – în cadrul şcolilor catolice. Mergând mai departe, dominicanul scoţian Fergus Kerr, prin cartea pe care acum Editura Sapientia o propune publicului cititor, ne îndeamnă să mergem „Pe urmele lui Toma de Aquino”. Apariţia acestei noi cărţi despre Doctorul angelic este posibilă ca urmare a muncii de traducere depuse de Alex Moldovan, traducere coordonată de pr. prof. dr. Wilhelm Dancă.
S-ar putea obiecta că nu mai este nimic de spus despre acest mare doctor al Bisericii şi despre opera sa. Cartea lui Ferr însă contrazice acest punct de vedere. Şi pe bună dreptate. Ca un bun cercetător, după ce în prefaţă autorul prezintă itinerariul propriu de formare filosofică şi teologică, în capitolul 1 schiţează biografia lui Toma, evidenţiind conflictele care îi marchează opera. În capitolul 2 discută despre cum punctul de vedere al lui Toma despre sine şi perspectiva sa asupra cunoaşterii au jucat un rol important, şi poate ar trebui s-o mai facă, în încercările filosofice de depăşire a moştenirii carteziene a solipsismului şi scepticismului din filosofia modernă. În capitolele 3 şi 4, care privesc teologia naturală, schiţează preliminariile ce trebuie luate în considerare, unele dintre ele aruncând o lumină mai puţin standard asupra subiectului. Capitolul 5 tratează despre problema existenţei sau a „fiinţei” – în treacăt în tradiţia de limbă engleză şi pe larg în context postheideggerian. Capitolul 6 prezintă puncte de vedere contradictorii asupra teoriei tomiste a legii naturale.
În capitolul 7 Fergus Kerr pune în discuţie etica teologică a lui Toma; în capitolul 8 – marea dispută despre natură şi har; iar în capitolul 9 – conceptul său de sfinţire ca îndumnezeire a creaturii. În următoarele două capitole – 10 şi 11 – scoate în evidenţă spusele lui Toma din Summa Theologiae, întâi despre Cristos, apoi despre Dumnezeu, cu speranţa că, inadecvată ca orice cristologie care premerge studiile biblice moderne, cea a lui Toma nu este atât de aridă pe cât se presupune adesea; şi cu speranţa că, indiferent de concluzia la care se ajunge, Dumnezeul lui Toma, departe de a constitui entitatea statică a teismului clasic, e îndeajuns de „dinamic” pentru a putea fi descris, în primul rând, prin intermediul verbelor. În concluzie sugerează că, în timp ce interpretările diverse până la ireductibil asupra lui Toma reflectă presupoziţii filosofice şi confesionale adesea radical diferite ale cititorilor, gândirea lui oscilează într-atât între originalitate şi tradiţie, încât o singură perspectivă asupra lui nu va putea fi considerată vreodată definitivă. Pentru a facilita munca de cercetare a celor ce vor recurge la cartea de faţă, la sfârşitul ei, după o bibliografie selectivă, este inclus un indice de nume şi tematic. (prezentare semnată de Petru Ciobanu)
Imagini
