Dialogul interreligios, patrimoniul tuturor, nu doar al elitelor
22.06.2013, Vatican (Catholica) - „Credincioşii şi atitudinea lor în societatea materialismului şi a laicismului” a fost tema principală a congresului care s-a desfăşurat la Roma în prezenţa preşedintelui saudit al Forumului Islamic Internaţional pentru Dialog, Hamid bin Ahmad Al-Rifaei, şi a preşedintelui Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, Cardinalul Jean-Louis Tauran. Cele două delegaţii, 12 creştini şi 12 islamici, au vorbit la cea de-a 19-a întâlnire de acest gen despre pierderea simţului religios, mai ales în societăţile occidentale multiculturale, dar şi despre libertatea religioasă şi de cult. Cardinalul Tauran a vorbit despre acest eveniment pentru Radio Vatican: „Viaţa religioasă nu poate fi despărţită de viaţa cotidiană, cel care crede este şi cetăţean şi credincios. Nu este credincios sau cetăţean, este credincios şi cetăţean. Există aşadar o complementaritate între aspectul material şi cel spiritual al realităţii. Cred că una dintre responsabilităţile celui care crede este să împace cele două aspecte. De asemenea, regretăm că societatea, dar mai ales tinerele generaţii, şi-au pierdut rădăcinile spirituale. Este nevoie de efort pentru a da omenirii de astăzi posibilitatea de a avea o viaţă interioară”.
Referitor la căile sau acţiunile concrete propuse la acest congres, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios a menţionat „necesitatea unei formări religioase a tinerilor. De multe ori problemele iau naştere din ignoranţă. Ceea ce vreau să spun este că am reuşit să evităm confruntarea dintre civilizaţii, de aceea trebuie să evităm şi confruntarea între ignoranţe. Aşadar, este necesar să găsim o modalitate prin care să prezentăm cu respect şi precizie o religie celorlalte religii”. Cardinalul a mai spus că astăzi dialogul interreligios a devenit o modă şi multe dintre iniţiativele de acest gen se suprapun, de aceea este necesară „moderarea apetitului nostru” şi clarificarea conceptului de dialog interreligios. Acest lucru este necesar în primul rând pentru că la majoritatea întâlnirilor interreligioase s-a constatat o cunoaştere reciprocă insuficientă. Cardinalul a mai spus că „marea suferinţă” a dialogului interreligios este faptul că rezultatele obţinute în urma acestor întâlniri, care au presupus sacrificii de ambele părţi, „nu au fost asimilate la nivel legislativ, administrativ şi cotidian”. „Astfel, dialogul interreligios rămâne încă un angajament rezervat elitelor. În schimb, ar trebui să se găsească modalitatea prin care acest patrimoniu, modest, dar care totuşi există, să treacă de la nivel înalt în viaţa concretă, de sus în jos, mai ales în educaţie – în şcoli şi universităţi -, în administraţie şi în formularea legilor”.
