Enciclica „Sollicitudo rei socialis” a Papei Ioan Paul al II-lea
14.08.2013, Iaşi (Catholica) - Traducerea în limba română a enciclicei „Sollicitudo rei socialis” a Papei Ioan Paul al II-lea a apărut recent la Editura Presa Bună din Iaşi. Enciclica apare în colecţia „Documente”, cu nr. 79, are 118 pagini, iar traducerea în limba română a fost realizată de pr. Emanuel Imbrea, după varianta în limba engleză.
Scrisă cu ocazia celei de-a 20-a aniversări a enciclicei „Populorum progressio” a Papei Paul al VI-lea, enciclica „Sollicitudo rei socialis” poartă semnătura Papei Ioan Paul al II-lea şi tratează despre grija socială a Bisericii. Documentul a fost promulgat la 30 decembrie 1987 şi dat publicităţii la 19 februarie 1988. După partea introductivă (nr. 1-4) în care sunt indicate prilejul şi obiectivele documentului, în partea a II-a (nr. 5-10) se face o analiză a noutăţii enciclicei „Populorum progressio” în domeniul dezvoltării. Cu acest prilej, Papa abordează două aspecte importante: pe de o parte, situaţia destul de dramatică a lumii contemporane referitoare la lipsa dezvoltării; pe de altă parte, condiţiile şi exigenţele unei dezvoltări demne de omenire.
În partea a III-a (nr. 11-26) este prezentată imaginea de ansamblu a lumii contemporane, făcându-se referire la fenomenul subdezvoltării care afectează multe ţări, apoi sunt indicate cauzele politice ale lipsei de progres în domeniul dezvoltării, precum şi unele aspecte pozitive la nivelul dezvoltării. În partea a IV-a (nr. 27-34) se insistă asupra adevăratei dezvoltări, care nu se poate limita la „simpla acumulare de bunuri şi servicii”, astfel încât este nevoie de „o înţelegere morală” şi de „o orientare spre adevăratul bine al neamului omenesc”. În partea a V-a (nr. 35-40), Papa face o analiză a obstacolelor de natură morală care stau în calea dezvoltării, referindu-se în acest sens la „structurile păcatului”. În partea a VI-a (nr. 41-45) se insistă încă o dată asupra importanţei doctrinei sociale a Bisericii şi a răspândirii „ansamblului de principii de gândire, criterii de apreciere şi linii directoare de acţiune propuse de învăţătura Bisericii”.
În partea finală a enciclicei (nr. 46-49), Papa subliniază legătura care există între „dezvoltare” şi „eliberare”, având în vedere importanţa acestui termen în gândirea actuală a Bisericii. Totodată, Papa adresează un apel către toţi oamenii în vederea unui reînnoit angajament în domeniul dezvoltării, pentru a răspunde astfel necesităţilor umane. În încheiere, Papa încredinţează Sfintei Fecioare Maria „situaţia grea a lumii contemporane, precum şi eforturile care se fac şi se vor face, adesea cu mari suferinţe, pentru a contribui la adevărata dezvoltare a popoarelor”. (pr. Emanuel Imbrea pentru Ercis.ro)
Imagini
