Papa Francisc: Darul diversităţii şi unităţii în Biserică
25.09.2013, Vatican (Catholica) - La audienţa generală de astăzi, Papa Francisc a atras atenţia asupra bogăţiei diversităţii din cadrul Bisericii Universale, spunând că aceste diferenţe sunt în fapt un semn al unităţii. „Iubiţi fraţi şi surori, în Crez noi spunem ‘Cred în Biserică, una’, adică mărturisim că Biserica este unică şi această Biserică este în ea însăşi unitate. Când privim la bogăţia diversităţii de limbi, culturi şi popoare prezente în Biserica din lumea întreagă, înţelegem că această unitate este un dar de la Dumnezeu”, le-a spus el pelerinilor strânşi în Piaţa San Pietro. „În fapt, Biserica este una şi în aceeaşi unitate, chiar dacă este răspândită în toată lumea şi există atâta diversitate.”
Sfântul Părinte a amintit de recenta călătorie la Rio de Janeiro, pentru Ziua Mondială a Tineretului, unde a putut experimenta de asemenea paradigma unităţii şi diversităţii în Biserică. „În acea mulţime imensă de tineri pe plaja de la Copacabana se auzeau vorbindu-se atâtea limbi, se vedeau trăsături ale feţei foarte diferite între ele, se întâlneau culturi diferite, şi totuşi era o unitate profundă, se forma o unică Biserică, erau uniţi şi se simţea aceasta. Ca o mare familie, uniţi ca fraţii în aceeaşi credinţă şi speranţă, în iubire şi în Sacramente, în slujirea apostolică instituită de Cristos.” Pontiful a provocat apoi mulţimile întrebând: „Eu, catolic fiind, simt această unitate? Eu, catolic fiind, trăiesc această unitate a Bisericii? Sau nu mă interesează, pentru că sunt închis în micul meu grup sau în mine însumi? Sunt dintre cei care ‘privatizează’ Biserica pentru propriul grup, propria naţiune, proprii prieteni?”
După ce a criticat ideea unei Biserici „privatizate” de egoism şi lipsă de credinţă, Sfântul Părinte a dezlănţuit o altă serie de întrebări: „Când aud că atâţia creştini în lume suferă, sunt indiferent sau este ca şi cum ar suferi unul din familie? Când mă gândesc sau aud vorbindu-se că atâţia creştini sunt persecutaţi şi îşi dau şi viaţa pentru propria credinţă, acest lucru atinge inima mea sau nu mă interesează? Sunt deschis la acel frate sau la acea soră din familie care îşi dau viaţa pentru Isus Cristos? Ne rugăm unii pentru alţii? Vă pun o întrebare, dar nu răspundeţi cu glas tare, numai în inimă: câţi dintre voi se roagă pentru creştinii care sunt persecutaţi? Câţi? Fiecare să răspundă în inimă. Eu mă rog pentru acel frate, pentru acea soră care înfruntă greutăţi pentru că îşi mărturiseşte şi îşi apără credinţa sa?”
La final Episcopul Romei a subliniat cine este „motorul acestei unităţi a Bisericii”. „Este Duhul Sfânt pe care noi toţi l-am primit la Botez şi prin Sacramentul Mirului. Este Duhul Sfânt. Unitatea noastră nu este în primul rând rod al consensului nostru, sau al democraţiei dinlăuntrul Bisericii, sau al efortului nostru de a ne înţelege, ci vine de la El, care face unitatea în diversitate, pentru că Duhul Sfânt este armonie, mereu face armonia în Biserică. […] Să îi cerem Domnului: Doamne, dă-ne să fim tot mai uniţi, să nu fim niciodată instrumente de dezbinare; fă ca să ne angajăm, aşa cum spune o frumoasă rugăciune franciscană, să aducem iubirea acolo unde este ură, să aducem iertarea acolo unde este ofensă, să aducem unirea acolo unde este discordie. Aşa să fie.”
