Mesajul final al adunării generale a CSMR şi CRSM de la Şumuleu Ciuc
14.10.2013, Şumuleu Ciuc (Catholica) - În ziua de 8 octombrie 2013, Papa Francisc a convocat un Sinod extraordinar asupra familiei în intervalul 5-19 octombrie 2014. La 12 octombrie, Sfântul Părinte s-a întâlnit cu familiile adunate pentru Pelerinajul familiilor cu prilejul Anului Credinţei. În acelaşi interval, 8-12 octombrie 2013, a avut loc Adunarea Generală a CSMR şi CRSM, la Centrul de Conferinţe „Jakab Antal” din Şumuleu Ciuc, loc de pelerinaj naţional închinat Maicii Domnului.
Tema sesiunii de formare a adunării: „Viaţa consacrată şi familia: alianţă pentru noua evanghelizare” a fost prezentată de pr. Marius Taloş, SJ, şi dezbătută atât în grupuri tematice, cât şi în plen. Prezentarea temei a avut ca punct de plecare trei icoane biblice în care se regăsesc împreună viaţa consacrată şi viaţa de familie: Pierderea şi regăsirea lui Isus în Templul din Ierusalim, Nunta din Cana şi, respectiv, Crearea omului.
S-a ajuns la concluzia că viaţa consacrată şi viaţa de familie alcătuiesc o unitate, asemenea unui munte cu doi versanţi. Primul versant – dinspre viaţa laică spre viaţa consacrată – pune în lumină legătura celor două forme de viaţă în geneza ordinelor şi congregaţiilor religioase, în timp ce al doilea versant – dinspre viaţa consacrată spre viaţa laică – scoate în evidenţă relevanţa voturilor pentru întreg poporul lui Dumnezeu, inclusiv pentru familii. Omul este creat de la început ca o persoană consacrată şi deci suntem chemaţi cu toţii să ne trăim consacrarea lui Dumnezeu începând de la naştere: „A fi consacrat nu este un adaos la faptul de a fi un creştin, ci este modul specific prin care Duhul Sfânt cere «acestui creştin» să-i aparţină cu totul lui Cristos”, spunea pr. Marius. Taloş. În acest sens, sfaturile evanghelice nu reprezintă atât puncte de diferenţiere, cât mai degrabă o punte de legătură între două forme fundamentale de viaţă creştină.
În lumina acestor reflecţii, participanţii la Adunarea generală CSMR şi CRSM şi-au exprimat dorinţa de a parcurge alături de familiile creştine un drum spiritual progresiv, pentru a trece de la un asistenţialism orientat într-o unică direcţie, la o colaborare şi coresponsabilizare pe mai multe nivele: între viaţa consacrată şi familii în sânul Bisericii, precum şi între congregaţii sau comunităţi creştine împărtăşind carisme diferite. (secretariatul CRSM)

