Papa Francisc: Rugăciunea ne ajută să nu ne pierdem credinţa
17.10.2013, Vatican (Catholica) - Dacă un creştin „devine discipol al ideologiei, şi-a pierdut credinţa”. Aceasta a fost tema predicii Papei Francisc de la Liturghia din dimineaţa zilei de joi, 17 octombrie 2013, de la Domus Sanctae Marthae. Papa i-a avertizat pe creştini împotriva comportamentului de genul: „cheia este în buzunarul lor, şi uşa este închisă”. El a reafirmat că fără rugăciune, abandonăm credinţa şi coborâm în ideologie şi moralism. „Vai vouă, învăţaţi ai Legii, care aţi luat cheia cunoaşterii! Voi nu aţi intrat, iar pe cei care voiau să intre i-aţi împiedicat” (Luca 11,52). Papa Francisc s-a referit la acest pasaj din Evanghelia de joi, trecând dincolo de avertismentul lui Isus.
Pontiful a avertizat: „Când suntem pe stradă şi ne găsim în faţa unei biserici închise, simţim că ceva este ciudat”. Uneori, „ni se oferă motivaţii” pentru ce este închisă: sunt „scuze, justificări, dar rămâne faptul că biserica este închisă şi oamenii care trec pe acolo nu pot intra”. Astăzi, a spus Papa, Isus ne vorbeşte despre „imaginea uşii închise”; este „imaginea acelor creştini care au în mâinile lor cheia, dar o duc cu ei, fără a deschide uşa”. Mai rău, „ei ţin uşa închisă” şi „nu permit nimănui să intre”. Făcând astfel, nici ei înşişi nu intră. „Lipsa mărturiei creştine face acest lucru”, a spus el, şi „atunci când acest creştin este un preot, un Episcop sau un Papă, este mai rău”.
Dar cum se întâmplă ca „un creştin să cadă în această atitudine” de a păstra cheia bisericii în buzunar, cu uşa închisă? „Credinţa trece, să spunem aşa, printr-un distilator şi devine ideologie. Şi ideologia nu atrage [oamenii]. În ideologii nu este prezent Isus: cu tandreţea, iubirea şi blândeţea Lui. Ideologiile sunt rigide, întotdeauna. Atunci când un creştin devine discipol al ideologiei, el şi-a pierdut credinţa: nu mai este un discipol al lui Isus, este un discipol al acestui mod de a gândi… De aceea, Isus le spune: ‘aţi luat cheia cunoaşterii’. Cunoaşterea lui Isus este transformată într-o cunoaştere ideologică şi totodată moralistă, deoarece acestea închid uşa cu multe cerinţe”. Isus spune: „îi încărcaţi pe oameni cu poveri greu de purtat”.
Acesta este, aşadar, procesul „spiritual” de gândire al celui care doreşte să ţină cheia în buzunarul lui şi uşa închisă: „Credinţa devine ideologie şi ideologia înspăimântă, ideologia alungă oamenii, îndepărtează oamenii şi îndepărtează Biserica de oameni”. „Este o boală gravă, aceasta a creştinilor ideologici. Este o boală, dar nu este nouă, nu? Apostolul Ioan, în prima sa Scrisoare, vorbea deja despre aceasta. Creştinul care îşi pierde credinţa şi preferă ideologiile – atitudinea lui este: rigid, moralist, fără bunătate… Dar de ce poate deveni un creştin aşa? Doar un lucru: acest creştin nu se roagă. Şi dacă nu este rugăciune, întotdeauna închizi uşa”. Sfântul Părinte a avertizat că acela care nu se roagă este „arogant, mândru, sigur pe sine. Nu este umil. Caută propria lui înaintare”. În schimb, „atunci când un creştin se roagă, el nu este departe de credinţă; el vorbeşte cu Isus”.
Pontiful a atras atenţia: „Spun să se roage, nu să spună rugăciuni, deoarece aceşti învăţători ai legii spuneau multe rugăciuni” pentru a fi văzuţi. Isus spune: „Tu, însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este acolo”. Papa a mai arătat că atunci când un bun creştin îi reproşează ceva unui ideolog, se întâmplă ce s-a întâmplat cu Isus: „‘După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să i se împotrivească cu înverşunare’ – sunt ostili ideologici – ‘şi să-l constrângă să vorbească despre multe lucruri’ – sunt prefăcuţi – ‘întinzându-i curse ca să prindă ceva din gura Lui’. Nu sunt transparenţi… Să îi cerem Domnului harul de a nu înceta niciodată să ne rugăm pentru a nu ne pierde niciodată credinţa; de a rămâne umili, şi a nu deveni astfel închişi, închizând calea către Domnul”.
