Papa Francisc: Să ne încredinţăm mâinilor Domnului
12.11.2013, Vatican (Catholica) - Să ne încredinţăm lui Dumnezeu aşa cum un copil se încredinţează mâinilor propriului tată, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie de azi-dimineaţă, din capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Sfântul Părinte, informează Radio Vatican, a reamintit că Domnul nu ne abandonează niciodată şi, chiar şi atunci când ne mustră, Dumnezeu nu ne dă o palmă ci o mângâiere.
„Dumnezeu l-a creat pe om nemuritor”, dar invidia diavolului a făcut ca moartea să intre în lume. Papa Francisc şi-a construit predica oprindu-se la un fragment din prima lectură, din Cartea Înţelepciunii, care aminteşte despre creaţia noastră. Invidia diavolului, a spus Pontiful, a făcut astfel încât să înceapă acest război, „acest drum care se termină cu moartea”. „Astfel moartea a intrat în lume, fiind experimentată de cei care aparţin acestei lumi”, a explicat Pontiful. „Toţi trebuie să trecem prin moarte, însă una este să treci prin această experienţă aparţinând diavolului şi altceva este să treci prin această experienţă fiind ţinut de mâna Domnului. Şi mie îmi place să simt că ‘suntem în mâinile lui Dumnezeu de la început’. Biblia ne explică Creaţia, folosind o frumoasă imagine: Dumnezeu care, prin mâinile Sale, ne face din pământ, după chipul şi asemănarea Sa. Au fost mâinile lui Dumnezeu cele care ne-au creat; a fost Dumnezeu creatorul, ale cărui mâini nu ne-au abandonat.”
Pontiful a continuat spunând că Biblia istoriseşte că Domnul spune poporului Său: „Eu am mers alături de tine, cum face un tată cu fiul său, ducându-l de mână”. Sunt tocmai mâinile lui Dumnezeu, a adăugat el, cele „care ne însoţesc pe cale „Tatăl nostru, asemenea unui tată cu propriul fiu, ne învaţă să mergem. Ne învaţă să mergem pe calea vieţii, a mântuirii. Sunt mâinile lui Dumnezeu cele care ne mângâie în momentele de durere, care ne consolează. Este Tatăl nostru cel care ne mângâie. Ţine foarte mult la noi. Şi, de multe ori, mângâierile Domnului sunt purtătoare de iertare, acesta fiind un lucru la care îmi face bine să mă gândesc. Isus, Dumnezeu, ne-a purtat în rănile Sale, arătându-le Tatălui. Acesta este preţul: mâinile Domnului sunt purtătoare ale rănilor iubirii, şi acest lucru ne consolează mult.” De multe ori, a continuat, auzim persoane care nu ştiu cui să se încredinţeze spunând: „Mă încredinţez mâinilor lui Dumnezeu”. Acesta este un lucru bun „căci în mâinile Domnului suntem siguri, avem siguranţă maximă, siguranţa pe care ne-o dă un Tată care ne iubeşte.”
„Mâinile lui Dumnezeu sunt totodată cele care vindecă de bolile spirituale. Să ne gândim la mâinile lui Isus, când îi atingea pe cei bolnavi şi îi vindeca… Mâinile lui Dumnezeu sunt mâini care vindecă. Eu nu mi-l imaginez pe Dumnezeu dându-ne o palmă! Nu mi-l imaginez. Mustrându-ne, da, mi-l imaginez, căci face acest lucru, dar nu ne răneşte niciodată. Niciodată! El ne mângâie, chiar şi atunci când ne dojeneşte o face mângâindu-ne, căci este Tată. Sufletele celor drepţi sunt în mâinile lui Dumnezeu. Să ne gândim la mâinile lui Dumnezeu care ne-a creat asemenea unui artizan şi ne-a dăruit sănătatea. Sunt mâini pline de răni, care ne însoţesc pe calea vieţii. Să ne încredinţăm mâinilor Domnului, asemenea unui copil care se lasă purtat de mâna Tatălui. Aceea este o mână sigură!”
