Papa Francisc: Templul material şi templul spiritual
22.11.2013, Vatican (Catholica) - Templul este un loc sacru în care aspectul cel mai important nu este ceremonialul ci „adorarea lui Dumnezeu”, a spus Papa Francisc la predica de la Liturghia celebrată vineri dimineaţă, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Pontiful a pus accentul pe fiinţa umană ca „templu al Duhului Sfânt”, chemată să îl asculte pe Dumnezeu în interiorul ei, să îi ceară iertare şi să îl urmeze, citim în sinteza publicată de Radio Vatican.
Templul este casa de piatră în care un popor îşi păstrează sufletul înaintea Domnului. Dar Templul sacru înseamnă de asemenea trupul unui singur individ, în care Dumnezeu vorbeşte iar inima ascultă. Papa Francisc şi-a dezvoltat predica pe aceste două dimensiuni, care se desfăşoară în mod paralel în viaţa creştină. Episcopul Romei s-a inspirat dintr-una din lecturile zilei, luată din cartea întâi a Macabeilor, în care Iuda Macabeul reconstruieşte Templul distrus de războaie. Templul, a explicat Pontiful, este „loc de referinţă al comunităţii, loc de referinţă al poporului lui Dumnezeu”, unde se merge pentru multe motive, dintre care unul le depăşeşte pe toate: „Templul este locul în care comunitatea merge să se roage, să îl laude pe Dumnezeu, să aducă mulţumire, dar mai ales să îl preamărească pe Dumnezeu. Şi acesta este punctul cel mai important. Acest fapt este valabil şi pentru ceremoniile liturgice, în care cânturile şi ritualurile sunt importante, însă aspectul cel mai important este preamărirea lui Dumnezeu: întreaga comunitate reunită priveşte spre altar, unde se celebrează jertfa şi este preamărit Dumnezeu. Însă eu cred – şi o spun cu umilinţă – că noi creştinii poate că am pierdut un pic sensul adoraţiei şi ne gândim: mergem la Templu, ne reunim ca fraţi. Sigur, este un lucru bun, frumos, dar aspectul central este Dumnezeu, căci noi îl proslăvim pe Dumnezeu.”
Dar templele noastre, s-a întrebat Papa Francisc, sunt locuri de adoraţie, favorizează adoraţia? Celebrările noastre favorizează adoraţia? Isus, a amintit el citând evanghelia zilei, îi alungă pe „afaceriştii” care considerau Templul mai curând un spaţiu de tranzacţii decât ca loc de adoraţie. Dar, în viaţa de credinţă, există şi un alt templu ce trebuie considerat. „Sfântul Paul ne spune că noi suntem temple ale Duhului Sfânt. Eu sunt un templu. Duhul Domnului este în mine. Şi ne spune de asemenea: ‘Nu-l mâhniţi pe Duhul Domnului care este înlăuntrul vostru!'” Desigur, a continuat Pontiful, urmarea lui Dumnezeu presupune purificare continuă, „căci suntem păcătoşi”. „Să ne purificăm prin rugăciune, prin penitenţă, prin Sacramentul Reconcilierii, prin Euharistie, în aceste două temple: templul material, ca loc de adoraţie, şi templul spiritual, dinăuntrul meu, în care locuieşte Duhul Sfânt”. În aceste două temple, a încheiat el, „comportamentul nostru trebuie să fie al pietăţii care preamăreşte şi ascultă, care se roagă şi cere iertare, care îl laudă pe Domnul”.
„Şi când se vorbeşte despre bucuria Templului se vorbeşte despre întreaga comunitate în adoraţie, în rugăciune, în aducerea de mulţumire şi laudă. Sunt eu, în rugăciune cu Domnul care este înăuntrul meu pentru că eu sunt ‘templul’. Eu, în ascultare; eu, în disponibilitate. Fie ca Domnul să ne încredinţeze acest adevărat sens al Templului, pentru a putea merge înainte în viaţa noastră de adoraţie şi de ascultare faţă de cuvântul lui Dumnezeu.”
