Moştenirea complicată a lui Mandela
09.12.2013, Washington (Catholica) - Liderii catolici din SUA au oferit rugăciuni pentru Nelson Mandela, amintind atât curajul său în lupta anti-apartheid dar şi faptul că a promovat una dintre cele mai liberale legi privind avortul. Cardinalul Timothy M. Dolan, Arhiepiscop de New York, l-a numit pe Mandela „un erou al lumii”. „Curajul său în apărarea drepturilor omului împotriva apartheidului l-au făcut un simbol al curajului şi al demnităţii, fiind un izvor de inspiraţie pentru oamenii de pretutindeni.”
Cardinalul a amintit că Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, vizitând Africa, l-a numit pe Mandela „un martor tăcut şi suferind” al „dorinţei (poporului său) pentru adevărata libertate”. A mai spus că Mandela a avut de purtat „sarcina inspirării şi provocării tuturor, spre a reuşi în sarcina reconcilierii şi reconstrucţiei naţionale”. Carolyn Woo, preşedinte al Catholic Relief Services, agenţie caritabilă americană, a deplâns moartea lui Mandela, numindu-l „un campion al luptei pentru dreptate şi pentru egalitatea între toţi”. „Viaţa lui ne inspiră pe toţi să ne re-dedicăm pentru a-i ajuta pe cei oprimaţi să îşi găsească vocea şi pentru ca vieţile lor să aibă sens şi demnitate. Exemplul său personal de iertare şi de non-violenţă ne provoacă să lucrăm pentru pace şi pentru reconciliere chiar şi în mijlocul celui mai adânc conflict.”
Mandela, care a fost preşedintele Africii de Sud între 1994 şi 1999, a murit la 5 decembrie, la 95 de ani, datorită unei infecţii la plămâni. Fostul prizonier a câştigat recunoaştere mondială pentru opoziţia faţă de segregarea rasială practicată de guvernul sud-african. Mandela a luptat împotriva apartheidului încă din 1952, când a organizat proteste în Africa de Sud împotriva acestei politici. A fost arestat în 1956, fiind achitat după un proces de cinci ani. A căutat pe ascuns ajutor de la alte naţiuni africane şi de la Marea Britanie. După ce guvernul sud-african a interzis partidul în 1960, mişcarea împotriva apartheidului a devenit mişcare militară, condusă de Mandela. În 1962 a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru incitarea la revoltă şi pentru părăsirea ţării fără paşaport. Alte acuzaţii de sabotaj şi de conspiraţie împotriva guvernului i-au adus în 1964 o condamnare de 27 de ani după gratii.
Soţia de atunci a lui Mandela, Winnie, alături de alte persoane, au condus campanii împotriva apartheidului şi pentru eliberarea sa, transformându-l într-un simbol pentru drepturile omului. A fost eliberat în cele din urmă în 1990. În 1993 a câştigat premiul Nobel pentru Pace, alături de preşedinte alb sud-african F.W. De Klerk, care a luptat de asemenea pentru încetarea apartheidului. Violenţele politice au dus în 1994, la primele alegeri post-apartheid, la moartea a peste 4.000 de persoane, populaţia de culoare a Africii de Sud votând masiv pentru Mandela. După alegerea sa ca preşedinte, Mandela a lucrat pentru reconcilierea albilor şi negrilor sud-africani.
Nu se poate însă trece peste partea neagră a moştenirii lăsate de Mandela, observându-se de exemplul rolul cheie jucat în promovarea avortului în ţara sa. „În 1996, Mandela a semnat legea opţiunii pentru terminarea sarcinii, care permite avortul la cerere”, a amintit John Smeaton, director al Societăţii pentru Protejarea Copiilor Nenăscuţi. A avertizat împotriva tentaţiei de a deveni „absorbiţi de cultul personalităţii”, insistând că „trebuie să avem o poziţie fermă în faţa figurilor publice care au antecedente anti-viaţă şi anti-familie”, pentru a apăra aceste drepturi fundamentale. Mandela a semnat în 1996 legea pro-avort, publicaţia The New York Times scriind atunci că „se înlocuieşte una dintre cele mai restrictive legi privind avortul cu una dintre cele mai liberale”. Legea permite avortul la cerere, până în a 12-a săptămâna de sarcină, finanţat de stat; avort la cerere până în săptămâna 20; şi avortul pentru „motive medicale grave” până înainte de naştere. Această lege a devenit posibilă doar după alegerile din 1994, ce l-au adus pe Mandela în fruntea ţării.
