Papa Francisc: Putem oricând să o luăm de la capăt
15.12.2013, Vatican (Catholica) - Înfruntând vremea ploioasă, pelerini şi credincioşi s-au rugat astăzi „Îngerul Domnului” cu Papa Francisc. În alocuţiunea dinaintea rugăciunii, Pontiful a amintit că în ritul latin este a treia Duminică din Advent, o duminică a bucuriei. Redăm cuvintele Sfântului Părinte după traducerea apărută pe situl Diecezei de Iaşi.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi este a treia Duminică din Advent, numită şi duminica Gaudete, adică duminica bucuriei. În liturgie răsună de mai multe ori invitaţia de a ne bucura, de tresălta de bucurie: de ce? Pentru că Domnul este aproape. Crăciunul este aproape. Mesajul creştin se numeşte „evanghelie”, adică „veste bună”, o veste de bucurie pentru tot poporul; Biserica nu este un refugiu pentru oameni trişti, Biserica este casa bucuriei! Şi cei care sunt trişti găsesc în ea bucuria, găsesc în ea adevărata bucurie.
Dar bucuria evangheliei nu este o bucurie oarecare. Îşi are motivaţia în faptul de a ne şti primiţi şi iubiţi de Dumnezeu. Aşa cum ne aminteşte astăzi profetul Isaia (cf. 35,1-6a.8a.10), Dumnezeu este cel care vine să ne mântuiască şi dă ajutor în special celor rătăciţi cu inima. Venirea Sa în mijlocul nostru ne întăreşte, ne face puternici, ne dăruieşte curaj, face să tresalte de bucurie şi să înflorească deşertul şi stepa, adică viaţa noastră atunci când devine aridă. Şi când devine aridă viaţa noastră? Când este fără apa cuvântului lui Dumnezeu şi a Duhului Său de iubire. Oricât ar fi de mari limitele noastre şi rătăcirile noastre, nu ne este permis să fim vlăguiţi şi şovăitori în faţa dificultăţilor şi a chiar a slăbiciunilor noastre. Dimpotrivă, suntem invitaţi să întărim mâinile, să facem puternici genunchii, să avem curaj şi să nu ne temem, pentru că Dumnezeul nostru ne arată mereu măreţia milostivirii Sale.
El ne dă forţa pentru a merge înainte. El este mereu cu noi pentru a ne ajuta să mergem înainte. Este un Dumnezeu care ne iubeşte mult, ne iubeşte şi pentru aceasta este cu noi, pentru a ne ajuta, pentru a ne întări şi a merge înainte. Curaj! Mereu înainte! Graţie ajutorului Său noi putem mereu să o luăm de la capăt. Cum? Să o luăm de la capăt? Cineva mi-ar putea spune: „Nu, părinte, eu am făcut atâtea… Sunt un mare păcătos, o mare păcătoasă… Eu nu pot să o iau de la capăt!” Greşeşti! Tu poţi să o iei de la capăt! De ce? Pentru că El te aşteaptă, El este aproape de tine, El te iubeşte, El este milostiv, El te iartă, El îţi dă forţa de a începe de la capăt! Tuturor! Atunci suntem capabili să redeschidem ochii, să depăşim tristeţea şi plânsul şi să intonăm un cântec nou. Şi această bucurie adevărată rămâne şi în încercare, şi în suferinţă, pentru că nu este o bucurie superficială, ci coboară în adâncul persoanei care se încredinţează lui Dumnezeu şi se încrede în El.
Bucuria creştină, ca şi speranţa, îşi are fundamentul în fidelitatea lui Dumnezeu, în certitudinea că El îşi ţine mereu promisiunile. Profetul Isaia îi îndeamnă pe cei care au rătăcit drumul şi sunt în suferinţă să aibă încredere în fidelitatea Domnului, pentru că mântuirea Sa nu va întârzia să intre năvalnic în viaţa lor. Cei care l-au întâlnit pe Isus de-a lungul drumului, experimentează în inimă o seninătate şi o bucurie de care nimic şi nimeni nu îi va putea priva. Bucuria noastră este Isus Cristos, iubirea Sa fidelă inepuizabilă! De aceea, atunci când un creştin devine trist, înseamnă că s-a îndepărtat de Isus. Însă atunci nu trebuie să îl lăsăm singur! Trebuie să ne rugăm pentru el şi să îl facem să simtă căldura comunităţii.
Fecioara Maria să ne ajute să grăbim pasul spre Betleem, pentru a-l întâlni pe Prunc care s-a născut pentru noi, pentru mântuirea şi bucuria tuturor oamenilor. Ei i-a spus îngerul: „Bucură-te, plină de har: Domnul este cu tine” (Lc 1,28). Ea să ne obţină să trăim bucuria evangheliei în familie, la locul de muncă, în parohie şi în orice loc. O bucurie intimă, formată din uimire şi duioşie – aceea pe care o simte o mamă atunci când priveşte pruncul ei abia născut şi simte că este un dar al lui Dumnezeu, un miracol pentru care trebuie doar să îi mulţumească!
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori, îmi pare rău că voi staţi în ploaie! Dar eu sunt cu voi, de aici… Sunteţi curajoşi! Mulţumesc! Astăzi primul salut este rezervat copiilor din Roma, veniţi pentru tradiţionala binecuvântare a „Pruncuşorilor”, organizată de Centrul „Oratorii Romane”. Dragi copii, când vă veţi ruga în faţa ieslei voastre, amintiţi-vă şi de mine, aşa cum eu îmi amintesc de voi. Vă mulţumesc şi Crăciun fericit!
Salut familiile, grupurile parohiale, asociaţiile şi pe fiecare pelerin care provin din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii, îndeosebi Spania şi Statele Unite ale Americii. Cu afecţiune îi salut pe tinerii din Zambia şi le doresc să devină „pietre vii” pentru a construi o societate mai umană. Extind această urare la toţi tinerii prezenţi aici, în special cei din Piscopio şi Gallipoli, şi la universitarii din Acţiunea Catolică din provincia Basilicata. Salut corurile din Vicenza, L’Aquila şi Mercato San Severino; pe credincioşii din Silvi Marina şi San Lorenzello; precum şi colaboratorii de la CRAL Telecom cu rudele lor.
Tuturor vă doresc o duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere.
