Papa Francisc: Sufletul să ne fie deschis, în aşteptare
23.12.2013, Vatican (Catholica) - De Crăciun, asemenea Preacuratei, să îi facem loc lui Isus care vine, a fost îndemnul Papei Francisc la predica de la Sfânta Liturghie celebrată luni, 23 decembrie, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Sfântul Părinte a subliniat că Isus vizitează în fiecare zi Biserica Sa şi a atras atenţia asupra comportamentului de închidere din inima noastră. Creştinul, a amintit încă o dată el, conform sintezei publicate de Radio Vatican, trebuie să trăiască mereu într-o aşteptare vigilentă a Domnului.
Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului este aproape. Pontiful a subliniat că, în aceste zile care preced Crăciunul, Biserica, asemenea Preacuratei, este în aşteptarea unei naşteri . Şi Maica Domnului „simţea ceea ce simt toate femeile în momentele premergătoare naşterii”, percepea în corpul şi în sufletul său sosirea Fiului. Şi Fecioara Maria simte în inima ei dorinţa de a vedea chipul Pruncului, iar noi, ca Biserică, „o însoţim pe Maica Domnului în acest parcurs de aşteptare” şi aproape că vrem „să grăbim această naştere a lui Isus”. Domnul vine de două ori: „venirea pe care o sărbătorim acum şi care se referă la naşterea sa fizică” şi cea de la final, „pentru încheierea istoriei”.
Dar, după cum afirmă Sfântul Bernard, există şi o a treia naştere: „Există o a treia venire a Domnului: cea de fiecare zi. Domnul vizitează Biserica Sa în fiecare zi. Vizitează pe fiecare dintre noi şi sufletul nostru intră în această asemănare: sufletul nostru se aseamănă Bisericii, se aseamănă Preacuratei. Părinţii deşertului spun că Maria, Biserica şi sufletul nostru sunt feminine şi ceea ce se poate spune despre una – în mod analog – se poate spune şi despre cealaltă. Şi sufletul nostru este în aşteptare, în aşteptarea venirii Domnului; un suflet deschis care cheamă: Vino, Doamne!” Şi pe fiecare dintre noi, în aceste zile, a continuat Pontiful, „Duhul Sfânt ne îndeamnă să spunem rugăciunea: Vino! Vino!” În toate zilele Adventului, a amintit, „am spus în Prefaţă că noi, Biserica, asemenea Maicii Domnului, suntem vigilenţi în aşteptare”. Şi vigilenţa, a evidenţiat el, „este virtutea pelerinului. Noi toţi suntem pelerini!”
„Şi mă întreb: suntem în aşteptare sau suntem închişi? Suntem vigilenţi sau ne-am oprit într-un fel de hotel, de loc protejat aflat de-a lungul parcursului şi nu mai dorim să mergem mai departe? De aceea Biserica ne îndeamnă să ne rugăm spunând acest ‘Vino!’, să ne deschidem sufletul într-o vigilentă aşteptare, întrebându-ne ce se întâmplă în noi, dacă ştim să îi facem loc Domnului sau mai curând petrecerii, cumpărăturilor, zgomotului… Este sufletul nostru deschis aşa cum este deschisă Sfânta Maică Biserică, sau Maica Domnului? Sau, dimpotrivă, inima ne este închisă şi am pus la uşă un bilet care spune: ‘Vă rugăm nu deranjaţi’.” Pontiful a atras apoi atenţia: „Lumea nu se termină cu noi, noi nu suntem cei mai importanţi din lume: este Domnul, cu Maica Domnului şi cu Maica Biserică! Iată de ce ne va face bine să repetăm invocaţia: ‘O înţelepciune, o cheie a lui David, o Rege a lumii, vino!'”
„Să repetăm şi azi, de multe ori: Vino! Şi să încercăm ca sufletul nostru să nu fie un suflet care spune: ‘Nu deranjaţi!’ Nu! Să fie un suflet deschis, mare, pentru a-l primi pe Domnul în aceste zile şi să începem să auzim ceea mâine ne va spune la antifon Biserica: „Aflaţi că azi vine Domnul! Iar mâine veţi vedea slava Sa!”
