Emil Bougaud: Sfânta Monica, mama sfântului Augustin
24.01.2014, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Sfânta Monica, mama sfântului Augustin”, scrisă de Emil Bougaud. Cartea apare în colecţia „Vieţile sfinţilor”, formatul 14×20 cm, are 376 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (LibrariaSapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.
Într-unul din discursurile sale, Papa Benedict al XVI-lea afirma despre sfânta Monica că este un exemplu de urmat şi o încurajare pentru mamele din vremurile noastre, care trebuie să dea o învăţătură sănătoasă copiilor lor şi să nu înceteze a se ruga pentru ei. Rugăciunile şi lacrimile ei au dăruit Bisericii pe unul dintre cei mai mari învăţători ai creştinătăţii. Într-adevăr, sfânta Monica a fost o mamă şi o soţie cu o conduită demnă de urmat. Pentru a aprofunda acest model de sfinţenie, Editura Sapientia prezintă acum cititorilor cartea „Sfânta Monica, mama sfântului Augustin”, scrisă în 1866 de Mons. Emil Bougaud (1823-1888). O primă traducere în limba română a cărţii a fost realizată în anul 1901 de grupul „Salba” (studenţi români la Budapesta) şi publicată la Blaj, în anul 1901, de dr. Elie Dăianu. Această traducere a fost reluată şi revizuită după originalul francez de pr. Viorel Ababei şi pr. diac. Petru Ciobanu.
Despre sfânta Monica ştim că s-a născut la Tagaste, în anul 332, într-o familie creştină înstărită. Contrar obiceiului timpului, i s-a permis să studieze şi ea a profitat de această oportunitate citind cu mult folos Sfânta Scriptură. Mai târziu, s-a căsătorit cu Patriciu, un tânăr legionar ce împlinea diferite funcţii în administraţia locală şi care aparţinea unei familii oneste şi cu bunăstare. Dar singurul lucru pe care trebuia să-l realizeze Monica era convertirea acestuia. Tocmai acesta a fost motivul pentru care a acceptat să se căsătorească cu el: speranţa că îl va converti. Viaţa de familie a fost curând animată de naşterea a trei copii: Augustin, Navigiu şi o fată (Perpetua) care, căsătorită şi apoi rămasă văduvă, a ajuns stareţă la mănăstirea de femei din Hippona.
Pentru Patriciu, care îşi respecta şi îşi iubea foarte mult soţia şi copiii, faptul de a se fi căsătorit cu Monica a însemnat un mare noroc, cum se poate constata din cele povestite de fiul său, Augustin, în Confesiuni: „Educată în castitate şi cumpătare, ea a fost credincioasă soţului şi a căutat să-l câştige pentru tine [Dumnezeule], vorbindu-i despre tine prin elocinţa vieţii sale morale, cu care tu ai împodobit-o, făcând-o iubită şi admirată de dânsul. Ea a tolerat infidelităţile soţului cu atâta resemnare, încât niciodată nu s-a certat cu el din această cauză. El era, în ciuda acestui fapt, foarte afectuos, dar uneori şi irascibil. Ea nu opunea rezistenţă soţului când se mânia, nici prin fapte şi nici prin cuvinte. Apoi, când mânia dispărea şi revenea liniştea, la momentul oportun, îşi prezenta propriile justificări privind modul său de a fi”.
În ceea ce îl priveşte pe Augustin, existenţa lui a fost schimbată de perseverenţa în rugăciune a sfintei Monica. După un parcurs anevoios şi datorită credinţei mamei sale, Augustin s-a deschis din ce în ce mai mult spre plinătatea adevărului şi a iubirii, până la convertirea sa, petrecută la Milano, sub călăuzirea episcopului Ambroziu. După ce a fost botezat, Augustin şi mama lui şi-au propus să revină în Africa. În portul Ostia, lângă Roma, în aşteptarea îmbarcării, Monica se îmbolnăveşte şi moare în câteva zile, fericită şi împăcată că a reuşit să-şi vadă fiul intrat în sânul Bisericii. Ea a fost îngropată în Ostia şi sfintele ei moaşte au fost transferate în cripta unei biserici, în secolul al VI-lea. Nouă secole mai târziu, moaştele sfintei Monica au fost duse la Roma.
Exemplu acestei mame şi soţii ne îndeamnă şi pe noi să reflectăm asupra dificultăţilor care există şi astăzi în raporturile familiale. Monica, femeie înţeleaptă şi tare în credinţă, ne invită să nu ne descurajăm, ci să perseverăm în a-i îndemna pe toţi soţii să păstreze fermă încrederea în Dumnezeu şi, ataşându-se cu statornicie pe calea rugăciunii, să poată gusta fericirea împlinirii familiale. (prezentare semnată de Ştefan Tamaş)

