Papa Francisc: Respectarea Legii şi profeţia nu sunt realităţi opuse
03.02.2014, Vatican (Catholica) - În a XVIII-a Zi Mondială a Vieţii Consacrate, în sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu, Papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie de la 10AM în Bazilica San Pietro, alături de membri ai institutelor de viaţă consacrată şi ai societăţilor de viaţă apostolică. Pentru prima oară în pontificatul său, Episcopul Romei a început Liturghia cu binecuvântarea lumânărilor folosite în procesiunea dinaintea celebrării euharistice, iar la predică a subliniat importanţa întâlnirii între respectare şi profeţie, între tineri şi bătrâni, în viaţa consacrată.
„Sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu este […] întâlnirea dintre Isus şi poporul Său […] reprezentat de cei doi bătrâni Simeon şi Ana. Aceea a fost şi o întâlnire în cadrul istoriei poporului, o întâlnire între tineri şi bătrâni: tinerii erau Maria şi Iosif, cu nou-născutul lor; şi bătrânii erau Simeon şi Ana, două personaje care frecventau mereu templul.” Papa a remarcat că în Evanghelia lui Luca „se observă, aproape se percepe că părinţii lui Isus au bucuria de a respecta preceptele lui Dumnezeu, da, bucuria de a umbla în Legea Domnului! Sunt doi tineri căsătoriţi, tocmai au avut copilul lor şi sunt cu toţii însufleţiţi de dorinţa de a împlini ceea ce este prescris. Acesta nu este un fapt exterior […]. Este o dorinţă puternică, profundă, plină de bucurie.”
Sfântul Luca susţine că Simeon era „un om drept şi evlavios, care aştepta mângâierea lui Israel” şi despre Ana spune că era o „profetesă”: amândoi „plini de viaţă pentru că sunt însufleţiţi de Duhul Sfânt, docili faţă de acţiunea sa, sensibili la chemările sale”. Papa a explicat apoi că „în centrul (întâlnirii) este Isus. El este cel care mişcă totul, care atrage şi pe unii şi pe alţii la templu, care este casa Tatălui Său. Este o întâlnire între tinerii plini de bucurie în respectarea Legii Domnului şi bătrânii plini de bucurie pentru acţiunea Duhului Sfânt. Este o întâlnire singulară între respectare şi profeţie […]. În lumina acestei scene evanghelice privim la viaţa consacrată ca la o întâlnire cu Cristos: El e cel care vine la noi, adus de Maria şi Iosif, şi noi suntem cei care mergem spre El, conduşi de Duhul Sfânt. Însă în centru este El. El mişcă totul, El ne atrage la templu, la Biserică, unde putem să îl întâlnim, să îl recunoaştem, să îl primim, să îl îmbrăţişăm.”
Pontiful a subliniat în continuare că „Isus ne vine în întâmpinare în Biserică prin carisma proprie a unui Institut: este frumos să ne gândim astfel la vocaţia noastră! Întâlnirea noastră cu Cristos a luat forma Sa în Biserică prin carisma unui martor al Său, a unei martore a Sa. […] Şi în viaţa consacrată se trăieşte întâlnirea dintre tineri şi bătrâni, dintre respectarea Legii şi profeţie. Să nu le vedem ca două realităţi opuse! Mai degrabă să lăsăm ca Duhul Sfânt să le însufleţească pe amândouă, şi semnul acestui lucru este bucuria: bucuria de a respecta, de a merge într-o regulă de viaţă; şi bucuria de a fi conduşi de Duhul Sfânt, niciodată rigizi, niciodată închişi, mereu deschişi la glasul lui Dumnezeu care vorbeşte, care deschide, care conduce, care ne invită să mergem spre orizont.”
Predica s-a încheiat cu următoarele cuvinte: „Face bine bătrânilor să comunice tinerilor înţelepciunea; şi face bine tinerilor să adune acest patrimoniu de experienţă şi de înţelepciune şi să îl ducă înainte, nu pentru a-l păstra într-un plic, ci pentru a-l duce înainte înfruntând provocările pe care viaţa ni le prezintă, a-l duce înainte pentru binele respectivelor familii călugăreşti şi al întregii Biserici. Harul acestui mister, misterul întâlnirii, să ne lumineze şi să ne întărească în drumul nostru. Amin.”
