Papa Francisc: Isus priveşte la inima omului, de unde pornesc acţiunile noastre
16.02.2014, Vatican (Catholica) - Înaintea rugăciunii „Îngerul Domnului” de astăzi, alături de miile de persoane strânse în Piaţa San Pietro, Papa Francisc a vorbit despre „împlinirea Legii” la lumina predicii de pe munte a lui Isus Cristos. Redăm alocuţiunea Pontifului după traducerea făcută de pr. Mihai Pătraşcu pentru situl Diecezei de Iaşi.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică face parte tot din aşa-numita „predică de pe munte”, prima mare predică a lui Isus. Astăzi tema este atitudinea lui Isus faţă de Legea ebraică. El afirmă: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii. Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc” (Mt 5,17). Aşadar, Isus nu vrea să şteargă poruncile pe care Domnul le-a dat prin intermediul lui Moise, ci vrea să le ducă la plinătatea lor. Şi imediat după aceea adaugă că această „împlinire” a Legii cere o dreptate superioară, o respectare mai autentică. De fapt le spune discipolilor săi: „Dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Mt 5,20).
Dar ce înseamnă această „împlinire deplină” a Legii? Şi această dreptate superioară în ce anume constă? Isus însuşi ne răspunde cu câteva exemple. Isus era practic, vorbea mereu cu exemple pentru a se face înţeles. Începe de la porunca a cincea a decalogului: „Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: Să nu ucizi!… Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată” (v. 21-22). Cu aceasta Isus ne aminteşte că şi cuvintele pot să ucidă! Când se spune despre o persoană că are limbă veninoasă, ce vrea să se spună? Că ucid cuvintele ei! De aceea, nu numai că nu trebuie atentat la viaţa aproapelui, dar nici nu trebuie revărsat asupra lui veninul urii şi lovit cu calomnia. Nici nu trebuie să fie vorbit de rău. Ajungem la bârfă: şi bârfa poate să ucidă, pentru că ucide faima persoanelor! Şi este atât de urât a bârfi! La început poate să pară un lucru plăcut, chiar distractiv, cum ar fi suptul unei caramele. Dar la sfârşit, ne umple inima de amărăciune şi ne otrăveşte şi pe noi.
Vă spun adevărul, sunt convins că dacă fiecare dintre noi şi-ar propune să evite bârfa, la sfârşit ar deveni sfânt! Este un drum frumos! Vrem să devenim sfinţi? Da sau nu? [Piaţa: Da!] Vrem să trăim alipiţi de bârfe ca obişnuinţă? Da sau nu? [Piaţa: Nu!] Aşadar, suntem de acord: fără bârfe! Isus îi propune celui care îl urmează perfecţiunea iubirii: o iubire a cărei unică măsură este de a nu avea măsură, de a merge dincolo de orice calcul. Iubirea faţă de aproapele este o atitudine atât de fundamentală încât Isus ajunge să afirme că raportul nostru cu Dumnezeu nu poate să fie sincer dacă nu vrem să facem pace cu aproapele. Şi spune aşa: „Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă acolo darul tău, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul!” (v. 23-25). De aceea suntem chemaţi să ne reconciliem cu fraţii noştri înainte de a manifesta evlavia noastră faţă de Domnul în rugăciune.
Din toate acestea se înţelege că Isus nu dă importanţă pur şi simplu respectării disciplinare şi conduitei exterioare. El merge la rădăcina Legii, insistând mai ales asupra intenţiei, insistând deci pe inima omului, de unde pornesc acţiunile noastre bune sau rele. Pentru a obţine comportamente bune şi cinstite nu sunt suficiente normele juridice, ci este nevoie de motivaţii profunde, expresie a unei înţelepciuni ascunse, înţelepciunea lui Dumnezeu, care poate să fie primită graţie Duhului Sfânt. Şi noi, prin credinţa în Cristos, putem să ne deschidem la acţiunea Duhului, care ne face capabili să trăim iubirea divină. În lumina acestei învăţături, fiecare precept revelează semnificaţia sa deplină ca exigenţă de iubire şi toate se unesc în cea mai mare poruncă: să îl iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima şi pe aproapele ca pe tine însuţi.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Salut cu afect pe toţi romanii şi pe pelerinii prezenţi, familiile, parohiile, tinerii din atâtea ţări ale lumii. Îndeosebi salut pe numeroşii credincioşi din Republica Cehă care i-au însoţit pe Episcopii lor în vizita ad limina, şi pe cei spanioli, care provin din Diecezele de Orihuela-Alicante, Jerez de la Frontera, Cádiz y Ceuta. Salut grupurile parohiale din Calenzano, Aversa şi Napoli; pe cel din Santa Maria Regina Pacis din Ostia şi din Sant’Andrea Avellino din Roma; precum şi Mişcarea de Tineret Guanellian, pe tinerii din Mişcarea Curcubeul din Modena şi Corul „Sfântul Ştefan” din Caorle.
Tuturor le doresc duminică frumoasă şi poftă bună! La revedere!
