Papa către Episcopii din Madagascar
31.03.2014, Vatican (Catholica) - Vitalitatea Bisericii din Madagascar, în ciuda circumstanţelor dificile în care se găseşte această ţară, şi angajamentul Diecezelor pentru dezvoltarea umană au fost câteva dintre temele centrale ale mesajului Papei Francisc adresat Episcopilor din Conferinţa Episcopală din Madagascar, la finalul vizitei lor „ad limina”.
Papa le-a mulţumit prelaţilor pentru „curajul şi tenacitatea activităţii lor evanghelizatoare” şi a recunoscut gravele probleme socio-economice prin care trece Madagascarul, amintind în acelaşi timp faptul că Episcopii au cerut întregii societăţi să conlucreze pentru un nou viitor. I-a încurajat să îşi asume locul cuvenit în „sarcina reconstrucţiei ţării, cu respectarea drepturilor şi îndatoririlor fiecărei persoane”. „Este important să menţineţi relaţii constructive cu autorităţile ţării. Trebuie să căutaţi unitatea, dreptatea şi pacea pentru a vă sluji mai bine oamenii, refuzând implicarea în dispute politice.”
„În acest context doresc să recunosc angajamentul valoros al Diecezelor voastre în opera socială”, a spus Pontiful. Şi educaţia este un domeniu în care Biserica din Madagascar este foarte activă. Papa le-a cerut prelaţilor să facă tot ce pot pentru a se asigura că „numărul copiilor care au acces la educaţie, în special din familiile sărace, este cât mai mare, date fiind dificultăţile economice prin care trec atâţia părinţi”. De asemenea i-a îndemnat să asigure prezenţa creştină în şcolile publice, pentru ca creştinii din spaţiul educaţiei „să contribuie la formarea valorilor evanghelice şi umane în tinerele generaţii, care vor conduce societatea de mâine”.
Papa a lăudat implementarea în Diecezele din Madagascar a unui „ambiţios şi dinamic program de formare pentru viaţă şi iubire”, subliniind că familia „trebuie să fie apărată pentru ca să ofere societăţii slujirea aşteptată, adică să dea bărbaţi şi femei capabili să construiască ţesutul social al păcii şi armoniei”. La final a insistat „creştinii să dea zilnic mărturie despre credinţa lor”, să fie martori credibili printr-o „viaţă trăită în linie cu credinţa”. „Această invitaţie este adresată şi clerului şi persoanelor consacrate. Preoţia şi viaţa consacrată nu sunt mijloace de a urca pe scara socială ci o slujire adusă lui Dumnezeu şi oamenilor.”
