Papa Francisc: Persecuţia religioasă mai răspândită azi decât acum 1700 de ani
21.06.2014, Vatican (Catholica) - Vineri dimineaţa, Sfântul Părinte i-a primit pe participanţii la Congresul Internaţional organizat de Departamentul de Drept al Universităţii LUMSA şi de Şcoala de Drept a Universităţii Sf. Ioan cu tema „Libertatea religioasă conform dreptului internaţional şi conflictul global al valorilor”, în desfăşurare la Roma în zilele de 20 şi 21 iunie. Discursul Papei Francisc a evidenţiat că tema libertăţii religioase a devenit recent subiect de intensă dezbatere între guverne şi diferite confesiuni religioase, adăugând că Biserica Catolică, în acest domeniu, are o lungă istorie în sprijinirea libertăţii religioase, culminând cu declaraţia „Dignitatis humanae” a Conciliului Vatican II.
„De fapt, orice fiinţă umană este un ‘căutător’ al adevărului cu privire la propria origine şi la propriul destin. În mintea sa şi în inima sa apar întrebări şi gânduri care nu pot să fie reprimate sau sufocate, deoarece provin din adânc şi sunt naturale esenţei intime a persoanei. Sunt întrebări religioase şi au nevoie de libertatea religioasă pentru a se manifesta pe deplin.” Papa a subliniat că „raţiunea recunoaşte în libertatea religioasă un drept fundamental al omului care reflectă cea mai înaltă demnitate a sa, aceea de a putea căuta adevărul şi de a adera la el, şi recunoaşte în ea o condiţie indispensabilă pentru a putea desfăşura toată potenţialitatea proprie. Libertatea religioasă nu este numai aceea a unei gândiri sau a unui cult privat. Este libertate de a trăi conform principiilor etice care decurg din adevărul găsit, atât în mod privat cât şi în mod public.”
Papa a descris situaţia ca „o mare provocare în lumea globalizată, în care gândirea slabă – care este ca o boală – coboară şi nivelul etic general şi în numele unui fals concept de toleranţă se ajunge să se persecute aceia care apără adevărul despre om şi consecinţele sale etice. Prin urmare orânduirile juridice, statale sau internaţionale, sunt chemate să recunoască, să garanteze şi să ocrotească libertatea religioasă, care este un drept intrinsec inerent naturii umane, demnităţii sale de a fi liber, şi este şi un indicator al unei democraţii sănătoase şi unul dintre izvoarele principale ale legitimităţii statului.” Şi a adăugat: „Libertatea religioasă […] favorizează dezvoltarea de raporturi de respect reciproc între diferitele confesiuni şi o colaborarea sănătoasă a lor cu statul şi societatea politică, fără amestecarea rolurilor şi fără antagonisme.”
A încheiat exprimându-şi marea durere „să constat că în lume creştinii îndură cel mai mare număr de asemenea discriminări. Persecuţia împotriva creştinilor astăzi este chiar mai puternică decât în primele secole ale Bisericii şi există mai mulţi creştini martiri decât în acea epocă. Aceasta se întâmplă la peste 1700 de ani de la edictul lui Constantin, care acorda libertate creştinilor de a mărturisi public credinţa lor.”
