Papa Francisc: Primatul Împărăţiei lui Dumnezeu şi curajul de a spune nu răului
27.07.2014, Caserta (Catholica) - Peste două sute de mii de persoane au participat la Sfânta Liturghie celebrată de Papa Francisc în piaţa din faţa Palatului Regal din Caserta, la ora 6 pm în ziua de sâmbătă, 26 iulie 2014. Sfântul Părinte a vorbit în predica sa despre „împărăţia cerurilor”, bazându-se pe parabolele comorii ascunse şi a perlei de mare preţ. În prima, „împărăţia” este „asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela”. În a doua parabolă, un negustor care caută perle frumoase, „când găseşte o perlă de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi o cumpără”.
Agricultorul şi negustorul, a explicat Papa, au în comun aceleaşi sentimente: „uimirea şi bucuria că au găsit satisfacerea oricărei dorinţe… amândoi nu ezită să vândă totul pentru a dobândi comoara pe care au găsit-o. Prin aceste două parabole, Isus învaţă ce anume este împărăţia cerurilor, cum se găseşte, ce trebuie făcut pentru a o avea.” Isus nu explică ce este împărăţia cerurilor, „nu o arată niciodată direct, ci mereu din reflexie, relatând acţiunea unui stăpân, a unui rege, a zece fecioare… Preferă să o lase să fie intuită, cu parabole şi asemănări, manifestându-i mai ales efectele: împărăţia cerurilor este capabilă să schimbe lumea, ca plămada ascunsă în aluat; este mică şi umilă ca un grăunte de muştar, care totuşi va deveni mare ca un copac.”
„Cele două parabole asupra cărora dorim să reflectăm ne fac să înţelegem că împărăţia lui Dumnezeu se face prezentă în însăşi persoana lui Isus. El este comoara ascunsă, El este mărgăritarul de mare valoare. Se înţelege bucuria agricultorului şi a negustorului: au găsit! Este bucuria fiecăruia dintre noi atunci când descoperim apropierea şi prezenţa lui Isus în viaţa noastră. O prezenţă care transformă existenţa şi ne face deschişi la exigenţele fraţilor; o prezenţă care invită să primim orice altă prezenţă, şi pe cea a străinului şi a emigratului. Este o prezenţă primitoare, este o prezenţă bucuroasă, este o prezenţă rodnică: aşa este împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul nostru.”
În găsirea împărăţiei lui Dumnezeu, „fiecare dintre noi are un parcurs deosebit, fiecare dintre noi are drumul său în viaţă. Pentru unii întâlnirea cu Isus este aşteptată, dorită, căutată îndelung, aşa cum ne este arătat în parabola negustorului care umblă prin lume pentru a găsi ceva de valoare. Pentru alţii are loc dintr-o dată, aproape din întâmplare, ca în parabola agricultorului. Aceasta ne aminteşte că Dumnezeu se lasă întâlnit oricum, pentru că El este cel dintâi care doreşte să ne întâlnească şi cel dintâi care caută să ne întâlnească… El e cel care ne caută, El e cel care se lasă găsit şi de cel care nu-l caută. Uneori se lasă găsit în locuri neobişnuite şi în timpuri neaşteptate.”
„Când îl găsim pe Isus, rămânem fascinaţi, cuceriţi, şi este o bucurie a lăsa modul nostru obişnuit de a trăi, uneori arid şi apatic, pentru a îmbrăţişa Evanghelia, pentru a ne lăsa conduşi de logica nouă a iubirii şi a slujirii umile şi dezinteresate… Câţi dintre voi citesc în fiecare zi un text din evanghelie? Dar câţi dintre voi, probabil, se grăbesc să termine munca pentru a nu pierde telenovela… A avea Evanghelia în mâini, a avea Evanghelia pe canapea, a avea Evanghelia în geantă, a avea Evanghelia în buzunar şi a o deschide pentru a citi cuvântul lui Isus: aşa vine împărăţia lui Dumnezeu. Contactul cu cuvântul lui Isus ne apropie de împărăţia lui Dumnezeu.” În privinţa la ceea ce trebuie făcut pentru a avea împărăţia lui Dumnezeu, Isus este foarte clar: „nu sunt suficiente entuziasmul, bucuria descoperirii”.
„Perla preţioasă a împărăţiei trebuie pusă mai înainte de orice alt bun pământesc; Dumnezeu trebuie pus pe primul loc în viaţa noastră, de preferat în locul a toate. A da lui Dumnezeu primatul înseamnă a avea curajul de a spune nu răului, nu violenţei, nu samavolniciilor, pentru a trăi o viaţă de slujire a celorlalţi şi în favoarea legalităţii şi a binelui comun. Când o persoană îl descoperă pe Dumnezeu, adevărata comoară, abandonează un stil de viaţă egoist şi încearcă să împărtăşească cu alţii caritatea care vine de la Dumnezeu. Cine devine prieten al lui Dumnezeu, îi iubeşte pe fraţi, se angajează să protejeze viaţa lor şi sănătatea lor, respectând şi mediul şi natura.” Înainte de binecuvântarea finală, Papa Francisc le-a mulţumit tuturor celor prezenţi pentru primirea lor călduroasă, şi Cardinalului Crescenzio Sepe, Arhiepiscop de Napoli. După celebrarea euharistică, Papa a mers la aeroportul militar şi a plecat la Roma cu elicopterul.
