Papa Francisc: Să îl urmăm pe Isus chiar şi atunci când calculele sunt în defavoarea noastră
11.09.2014, Vatican (Catholica) - Numai cu o inimă milostivă îl putem urma cu adevărat pe Isus, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghii celebrată joi, 11 septembrie 2014, dimineaţă, în capela reşedinţei sale din Casa Sf. Marta. Viaţa creştină nu este autoreferenţială, ci dăruire până la sfârşit şi fără egoisme: numai în acest fel va fi posibil să-i iubim pe duşmanii noştri aşa cum ne cere Domnul în Evanghelie, citim pe situl Radio Vatican. Pornind de la Evanghelia proclamată joi în ritul roman sau latin (Luca 6,27-38), Papa Francisc a subliniat cuvintele prin care Isus le arată discipolilor Săi calea iubirii fără măsură.
Isus ne cere să ne rugăm pentru cei care ne fac răul. Pontiful a evidenţiat în acest sens îndemnurile lui Isus: „Iubiţi, faceţi binele, binecuvântaţi, rugaţi-vă” şi „nu respingeţi”. Aceasta este noutatea Evangheliei: „a se dărui pe sine, a-şi dărui inima chiar celor care ne vor răul, care ne fac răul, celor pe care îi considerăm duşmani”. Isus ne arată că nu avem nici un merit dacă îi iubim pe cei care ne iubesc: şi păcătoşii fac la fel. Creştinii, în schimb, sunt chemaţi să îi iubească pe duşmanii lor: „Faceţi bine, daţi cu împrumut fără să aşteptaţi nimic şi fără dobândă, iar răsplata voastră va fi mare”.
Desigur, a recunoscut Pontiful, Evanghelia este o noutate, o noutate greu de dus înainte. Dar aceasta înseamnă a merge pe urmele lui Isus. „‘Părinte – ar putea să spună cineva -, eu nu mă simt în stare să fac astfel’. ‘Dacă nu te simţi în stare este o problemă, însă calea creştinului aceasta este!’ Aceasta este calea pe care ne-o învaţă Isus. Mergeţi pe calea lui Isus, care este milostivirea! ‘Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv’ (v. 36). Numai cu o inimă milostivă vom reuşi să facem tot ceea ce Domnul ne sfătuieşte. Până la sfârşit. Viaţa creştină nu este o viaţă autoreferenţială, este o viaţă care iese din cele proprii şi se dăruieşte celorlalţi. Este un dar, este iubire, şi iubirea nu se uită la ea însăşi, nu este egoistă: se dăruieşte”.
În Evanghelia zilei, Isus cere discipolilor Săi să fie milostivi şi să nu judece. De atâtea ori, a continuat Papa Francisc, „s-ar părea că noi am fost numiţi judecători pentru ceilalţi: bârfind, vorbindu-i de rău, îi judecăm pe toţi”. În schimb Domnul ne spune: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi. Nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi”. Iar la urmă ne cere să iertăm pentru ca în acest fel să fim iertaţi la rândul nostru. „În fiecare zi cerem acest lucru în rugăciunea Tatăl nostru: ‘Ne iartă după cum iertăm şi noi’. Dar dacă eu nu iert, cum pot să-i cer lui Dumnezeu: iartă-mă?”
„Aceasta este viaţa creştină. ‘Dar, părinte, aceasta înseamnă nebunie’. Da – în lecturile de la Sfânta Liturghie l-am auzit în aceste zile pe Sfântul Paul care spunea la fel: nebunia Crucii lui Cristos, care nu are nimic de a face cu înţelepciunea lumii. ‘Dar, părinte, a fi creştin înseamnă, într-un anumit fel, a deveni nebun?’ Da, într-un anumit fel, da! Înseamnă a renunţa la viclenia lumii pentru a face tot ceea ce Isus ne spune să facem, chiar dacă făcând un calcul, un bilanţ, se pare că este în defavoarea noastră”.
„Aceasta este calea lui Isus: mărinimia, generozitatea, dăruirea de sine fără măsură”. De aceea „Isus a venit în lume şi a făcut în acest fel. El a dat, a iertat, nu a vorbit de rău pe nimeni, nu a judecat”. „A fi creştin nu este uşor”, a recunoscut Papa Francisc, iar noi putem deveni creştini numai prin harul lui Dumnezeu, nu prin puterile noastre. „Este o rugăciune pe care trebuie să o facem în fiecare zi: ‘Doamne, dă-mi harul de a deveni un bun creştin, pentru că eu, de unul singur, nu reuşesc’. La prima vedere, toate acestea ne înspăimântă. Dar să luăm Evanghelia şi citim a doua, a treia, a patra oară capitolul VI din Evanghelia după Sfântul Luca. Să-i cerem Domnului harul de a înţelege ce înseamnă să fii creştin şi harul ca El să ne facă creştini. Pentru că singuri noi nu vom reuşi!”
