Trebuie verificate motivele care duc la eşecul căsătoriilor
07.10.2014, Roma (Catholica) - „Doctrina indisolubilităţii ar trebui verificată cu privire la motivele ce duc la eşecul căsătoriilor”, a afirmat într-un interviu pentru Vatican Insider teologul preot Giacomo Canobbio, director al Academiei Catolice din Brescia, profesor de teologie sistematică la Facultatea Teologică din Italia de Nord. Vă oferim acest interviu, publicat în traducere pe Ercis.ro.
– Despre una dintre temele Sinodului, problema posibilităţii readmiterii divorţaţilor recăsătoriţi la Sacramente sub anumite condiţii, s-au confruntat public mai mulţi Cardinali. Dar nu a fost o dezbatere publică a teologilor. De ce?
– Dezbaterea a existat, ca să spunem adevărul. Numai pentru a da un exemplu: la sfârşitul anului 2013, Asociaţia Teologică Italiană a organizat un curs de actualizare pe această temă, şi în scurt timp vor apărea Actele. Desigur, discuţia nu apare în presă, care riscă să reducă complexitatea chestiunilor. Dezbaterea dintre Cardinali este până la urmă o dezbatere cu caracter teologic. De fapt, se confruntă viziuni doctrinale diferite nu atât cu privire la valoarea căsătoriei (niciunul nu neagă că este vorba de un Sacrament), cât mai ales cu privire la condiţiile graţie cărora poate să fie recunoscută prezentă de fapt.
– Ce contribuţie îşi poate aduce reflecţia teologică la cele două Sinoade despre familie?
– Cred că poate ajuta să se înţeleagă că doctrina în cursul timpului a evoluat şi pe baza circumstanţelor, deci ar trebui să ne întrebăm dacă atestarea cu privire la o poziţie doctrinală în numele Evangheliei nu poate să manifeste un raport deosebit între Evanghelie şi doctrină. De altfel, ar trebui să ne întrebăm dacă în căutarea fidelităţii faţă de Evanghelie, nu se poate ţine cont de tradiţia ortodoxă. Într-o perspectivă ecumenică, ce valoare trebuie dată practicii Bisericilor care sunt recunoscute apostolice, deşi nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică?
– Care sunt, după părerea dumneavoastră, provocările cele mai urgente pe care Biserica trebuie să le înfrunte în domeniul pastoraţiei familiei?
– Mi se pare că ar trebui înainte de toate să se încerce înţelegerea motivelor fragilităţii familiilor. Uneori există impresia că este acuzată cultura, ca şi cum Biserica nu ar fi prezentă în procesele de transformare a acesteia. Adevărata provocare mi se pare că se află în parcursurile de formare a conştiinţelor. În acest moment, atenţia este îndreptată spre tema familiei, dar sunt multe domeniile în care conştiinţele par să fie formate mai mult de obiceiuri decât de Evanghelie. În acest sens provocarea se referă la educaţia morală.
– După părerea dumneavoastră, este posibil, menţinând fermă doctrina despre indisolubilitatea căsătoriei creştine, să se ajungă la readmiterea în unele cazuri a divorţaţilor recăsătoriţi la Euharistie?
– Doctrina indisolubilităţii ar trebui verificată cu privire la motivele care duc la eşecul căsătoriilor. Când s-ar constata că persoanele nu erau în măsură – deşi în fidelitate faţă de toate normele canonice – să respecte un raport nupţial, de ce să nu se recunoască o a doua posibilitate, care trebuie verificată în timp? Care ar fi adevărata căsătorie? Aceea care durează câteva luni sau aceea care durează pentru totdeauna? Ce valoare are durata/fidelitatea în a stabili unde există efectiv căsătorie în sensul sacramental al termenului? Valoarea doctrinei indisolubilităţii este de netăgăduit: foloseşte şi pentru a aminti necesitatea de a respecta angajamentele în orice domeniu al vieţii. Dar, repet, ar trebui verificat nivelul conştiinţei persoanelor când îşi asumă angajamentul. Uneori factorii emotivi nu permit să îşi dea seama de sensul cuvintelor pe care le rostesc.
– Mai mult decât raportul (sau contrapoziţia) dintre doctrină şi milostivire, din confruntarea publică ce s-a evidenţiat în aceste luni (propunerile Cardinalului Kasper, răspunsurile altor Cardinali) par să apară aspecte diferite cu privire la concepţia despre tradiţie şi despre doctrina însăşi. Puteţi vă rog să explicaţi ce este „doctrina” şi cum a trăit-o Biserica de-a lungul secolelor şi cum o trăieşte?
– Doctrina despre căsătorie s-a format treptat în decursul secolelor. În acest sens, tradiţia a făcut să se formeze elemente care în antichitate nu erau prezente. Acest lucru este valabil pentru multe doctrine. Problema care se pune astăzi este dacă toate elementele doctrinei catolice despre căsătorie – de exemplu, faptul că este simbol al fidelităţii lui Dumnezeu – sunt înţelese în mod adecvat de cel care intră în viaţa matrimonială. Ignoranţa religioasă este mereu subliniată şi aceasta nu este rezolvată cu parcursuri rapide de pregătire la căsătorie. Revine tema conştiinţei. Nu se poate uita că apare problematic să se atribuie soţilor conştiinţa deplină a cuvintelor pe care le rostesc în actul Sacramentului, ai cărui celebranţi sunt. Şi aici nu pare să valoreze principiul ex opere operato.
– Ce vă aşteptaţi să poată veni de la cele două Sinoade despre familie?
– Nu mă aştept la mari transformări. Probabil se vor scoate şi mai mult în evidenţă problemele şi se vor confrunta viziuni diferite, dar mi se pare că încă nu suntem în condiţia de a găsi o sinteză.
