Papa Francisc: Să nu ascundem păcatele noastre, ci să le recunoaştem înaintea lui Dumnezeu
07.10.2014, Vatican (Catholica) - Când ne rugăm, să nu uităm de istoria vieţii noastre. Domnul este alături de noi pe drumul vieţii şi ne cheamă să ne rugăm fără a ne lăsa distraţi de multele treburi de fiecare zi – este, pe scurt, predica Papei Francisc, la Sfânta Liturghie celebrată marţi, 7 octombrie 2014, dimineaţă, în Capela Casei Sf. Marta din Vatican. „Domnul şi-a ales un popor al Său şi îl însoţeşte pe drumul prin pustiu, în timpul întregii vieţi”, a spus Pontiful, referindu-se la prima lectură biblică, luată din Scrisoarea Sfântului apostol Paul către Galateni (1,13-24). Apostolul Neamurilor îşi aduce aminte de viaţa sa fără să ascundă păcatele trecutului său de prigonitor al Bisericii, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
„Ceea ce Dumnezeu a făcut cu poporul Său”, a afirmat Sfântul Părinte, „a făcut-o şi o face cu fiecare dintre noi”. „Şi noi am fost aleşi. De ce”, s-a întrebat el, „eu sunt creştin, iar un altul, din depărtare, care n-a auzit niciodată vorbindu-se de Isus Cristos, nu?” „Este un har”, a fost răspunsul său, „un har al iubirii lui Dumnezeu. Sfântul Paul face memoria acestei realităţi, dar nu în mod generic ci în mod concret. El mărturiseşte că a persecutat crunt Biserica. Nu spune: ‘eu sunt bun, sunt fiul lui cutare, am o anumită condiţie nobilă’ etc. Nu, Paul spune: ‘eu am fost un prigonitor, eu sunt un om rău’. Paul îşi aduce astfel aminte de drumul său şi în acest fel începe să-şi amintească de început.”
„Această obişnuinţă de a ne aminti viaţa noastră nu este foarte răspândită printre noi. Uităm de cele întâmplate, trăim în momentul de faţă şi apoi uităm de istorie. Şi fiecare dintre noi are o istorie: o istorie de har, o istorie de păcat, o istorie de drumuri, atâtea alte lucruri. Ne face bine să ne rugăm împreună cu istoria vieţii noastre. Acest lucru îl face Sf. Paul, care povesteşte o parte din istoria vieţii sale dar în general, spune: El – Cristos – m-a ales, El m-a chemat, El m-a mântuit, El a fost însoţitorul meu de drum…”. A ne aminti viaţa şi păcatele noastre din care Dumnezeu ne-a salvat „înseamnă a-i da slavă lui Dumnezeu”. De aceea, Sf. Paul spune că el se laudă numai cu două lucruri: cu slăbiciunile, cu păcatele lui, şi cu harul lui Cristos cel răstignit, cu harul lui Dumnezeu. „Am fost păcătos – recunoaşte Sfântul Paul – dar Cristos cel răstignit m-a mântuit. Aceasta este aducerea aminte pe care o face Sf. Paul. Aceasta este şi aducerea aminte la care suntem chemaţi de Isus.”
