Papa Francisc: Dumnezeu dăruieşte cu gratuitate, încrederea noastră trebuie să fie nelimitată
04.11.2014, Vatican (Catholica) - În Împărăţia lui Dumnezeu, nu este de folos să dai ceva la schimb, pentru că El dăruieşte cu gratuitate, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată marţi, 4 noiembrie 2014, dimineaţă, în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Pontiful ne-a îndemnat să nu refuzăm uneori, din cauza egoismului şi a dorinţei de putere, sărbătoarea la care Domnul ne invită să participăm gratuit. Alteori, a reluat Papa, ne punem încrederea în Dumnezeu, dar nu prea mult, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican.
Pornind de la parabola Evangheliei (Luca 14,15-24) proclamată marţi în ritul roman sau latin la Sfânta Liturghie, despre invitaţii care nu onorează sărbătoarea şi invocă diferite pretexte, Pontiful a spus că acest pasaj ne pune pe gânduri, pentru că „la toţi ne place să mergem la o sărbătoare, ne place să fim invitaţi”. Dar la această sărbătoare era ceva care celor trei invitaţi, personificare a multor situaţii din viaţă, nu le plăcea. Unul şi-a cumpărat un teren şi este nerăbdător să-l vadă, ca să se simtă puţin mai puternic: „Vanitatea, mândria, puterea îl fac să prefere pământul decât să stea la masă printre ceilalţi”. Un altul şi-a cumpărat cinci perechi de boi, drept care toată atenţia lui este îndreptată spre afaceri. Nu are timp de pierdut cu altă lume. În fine, un altul invocă pretextul căsătoriei şi nu vrea să vină cu soţia la sărbătoare: vrea ca afecţiunea să fie îndreptată numai spre sine. Este egoismul.”
„În cele din urmă, toţi trei au o preferinţă pentru sine şi nu doresc să ia parte la o sărbătoare, nu ştiu, de fapt, ce înseamnă sărbătoarea. În toate aceste situaţii avem de a face cu un anumit interes, cu ceea ce Isus numeşte ‘a da ceva la schimb, pentru a primi altceva înapoi’. Dacă invitaţia ar fi fost, de exemplu: ‘Veniţi, am doi-trei prieteni care se pricep la afaceri şi vin dintr-o altă ţară, putem face ceva împreună’, cu siguranţă nici unul dintre ei nu ar fi refuzat. Dar ceea îi punea în gardă era gratuitatea. Să fii ca toţi ceilalţi, acolo… Egoismul, dorinţa de a fi mereu în centrul atenţiei. Îi este atât de greu să asculte glasul lui Isus, glasul lui Dumnezeu, celui care se învârte numai în jurul său: nu are un orizont, pentru că orizontul este el însuşi. În spatele acestor lucruri se află altceva, mult mai profund: este teama de gratuitate. Ne este teamă de gratuitatea lui Dumnezeu. Este atât de mare, încât ne temem de ea”.
Acestea se întâmplă pentru că „experienţele vieţii de multe ori ne fac să suferim, cum s-a întâmplat cu discipolii din Emaus care plecau din Ierusalim sau cu Toma care vroia să pună mâna ca să creadă”. Când „oferta este atât de mare”, a spus Papa, preluând o vorbă din popor, „chiar şi sfinţii se îndoiesc”, pentru că gratuitatea este prea mare. Şi când Dumnezeu ne oferă un banchet de acest fel, ne gândim că este mai bine să nu ne amestecăm: „Ne simţim mai siguri în păcatele noastre, în limitele noastre, suntem acasă la noi. Să ieşim din casă pentru a răspunde la invitaţia lui Dumnezeu, să intrăm în casa lui Dumnezeu, împreună cu ceilalţi? Nu! Ne este teamă. Şi noi toţi, creştinii, avem această temere, e ascunsă înăuntrul nostru. Da, suntem catolici, dar nu prea. Avem încredere în Domnul, dar nu prea. Acest ‘nu prea’ marchează viaţa noastră, ne face mici.”
Atunci când slujitorul din Evanghelie îi spune stăpânului că invitaţii au refuzat să vină, acesta este cuprins de mânie pentru că se simte dispreţuit. Şi trimite să-i cheme pe toţi cei săraci şi pe şchiopi, pe cei din pieţele şi străzile cetăţii. Domnul îi cere slujitorului să constrângă oamenii să intre la sărbătoare. De atâtea ori Domnul trebuie să facă la fel faţă de noi: ne „constrânge” prin atâtea dovezi, mereu altele. „‘Constrânge-i’, se spune, pentru că aici este sărbătoare. Gratuitatea. Constrânge inima, pe acel suflet să creadă că există gratuitate în Dumnezeu, că darul lui Dumnezeu este gratis, că mântuirea nu se cumpără, este un cadou, că iubirea lui Dumnezeu este darul cel mai mare! Aceasta este gratuitatea. Şi nouă ne este într-un fel teamă şi de aceea ne gândim că sfinţenia se face prin puterile noastre, iar în cele din urmă devenim puţin pelagieni. Sfinţenia, mântuirea, este gratuită!”
Isus este cel care a plătit sărbătoarea, prin umilirea Sa până la moarte, moartea pe cruce. Aceasta este marea gratuitate. Când noi ne îndreptăm privirea spre Răstignit, să ne gândim că aceasta este intrarea la sărbătoare. „Da, Doamne, sunt păcătos, am multe lucruri, dar îmi îndrept ochii spre Tine şi merg la sărbătoarea Tatălui. Am încredere în Tine. Nu voi fi dezamăgit, pentru că Tu ai plătit tot ce era de plătit”. Astăzi, a încheiat Papa predica, „Biserica ne cere să nu ne fie teamă de gratuitatea lui Dumnezeu. De la noi se cere numai să ne deschidem inima, să facem la rândul nostru tot ceea ce putem, fără să uităm că marea sărbătoare El o face”.
