Papa Francisc: Sfinţenia poate fi găsită în viaţa de zi cu zi
19.11.2014, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a spus că fiecare stare de viaţă duce la sfinţenie, dacă este trăită în comuniune cu Domnul şi în slujba celorlalţi. În cadrul audienţei sale generale din dimineaţa zilei de miercuri, 19 noiembrie 2014, din Piaţa San Pietro, Pontiful a spus că deoarece sfinţenia „este darul pe care ni-l oferă Domnul Isus, când ne ia cu sine şi ne îmbracă în El însuşi, ne face asemenea Lui”, noi toţi putem deveni sfinţi.
Întrebând cum putem realiza chemarea noastră universală la sfinţenie, Sfântul Părinte a subliniat trei feluri de a face acest lucru. „Înainte de toate trebuie să ţinem cont de faptul că sfinţenia nu este ceva ce ne procurăm noi, ceva ce obţinem noi cu calităţile noastre şi capacităţile noastre… Sfinţenia este faţa cea mai frumoasă a Bisericii, faţa cea mai frumoasă: înseamnă a ne redescoperi în comuniune cu Dumnezeu, în plinătatea vieţii Sale şi a iubirii Sale. Se înţelege, aşadar, că sfinţenia nu este o prerogativă numai a câtorva: sfinţenia este un dar care este oferit tuturor, nimeni nu este exclus, motiv pentru care constituie caracterul distinctiv al fiecărui creştin.”
La al doilea punct, Papa a explicat că toţi suntem chemaţi la sfinţenie în viaţa de zi cu zi. ” nu este nevoie neapărat să fim Episcopi, preoţi sau călugări: toţi suntem chemaţi să devenim sfinţi! De multe ori suntem tentaţi să credem că sfinţenia este rezervată numai celor care au posibilitatea de a se dezlipi de treburile obişnuite, pentru a se dedica exclusiv rugăciunii. Dar nu este aşa! Unii cred că sfinţenia înseamnă a închide ochii şi a face faţă de iconiţă. Nu! Nu aceasta este sfinţenia! Sfinţenia este ceva mai mare, mai profund, pe care ne-o dă Dumnezeu.”
„Tocmai trăind cu iubire şi oferind propria mărturie creştină în ocupaţiile de fiecare zi”, a subliniat Pontiful, „suntem chemaţi să devenim sfinţi. Şi fiecare în condiţiile şi în starea de viaţă în care se află.” El a dat câteva exemple în acest sens: „Eşti părinte sau bunic? Fii sfânt învăţându-i cu pasiune pe copii sau pe nepoţi să-l cunoască şi să-l urmeze pe Isus… Eşti catehet, educator sau voluntar? Fii sfânt devenind semn vizibil al iubirii lui Dumnezeu şi al prezenţei Sale alături de noi. Iată: fiecare stare de viaţă duce la sfinţenie, mereu! Acasă, pe stradă, la muncă, în biserică, în acel moment şi în starea ta de viaţă a fost deschis drumul spre sfinţenie. Nu vă descurajaţi să mergeţi pe acest drum. Chiar Dumnezeu este cel care ne dă harul. Numai aceasta cere Domnul: ca noi să fim în comuniune cu El şi în slujirea fraţilor.”
La al treilea punct, i-a invitat pe credincioşi să facă o examinare a conştiinţei, pentru a se întreba dacă au răspuns sau nu la chemarea Domnului la sfinţenie. „Când Domnul ne invită să devenim sfinţi, nu ne cheamă la ceva apăsător, trist… Dimpotrivă! Este invitaţia de a împărtăşi bucuria Sa, de a trăi şi de a oferi cu bucurie fiecare moment al vieţii noastre, făcându-l să devină în acelaşi timp un dar de iubire pentru persoanele care sunt lângă noi.” Şi Pontiful a dat exemple de mici paşi spre sfinţenie: o femeie care spune „Nu, nu, eu nu voi bârfi pe nimeni”. „Acesta este un pas spre sfinţenie, te ajută să devii mai sfânt. Apoi, acasă… aşază-te şi ascultă-l pe fiul tău, care are nevoie de aceasta! Şi tu te aşezi, îl asculţi cu răbdare: acesta este un pas spre sfinţenie. Apoi se termină ziua, toţi suntem obosiţi, dar este rugăciunea. Să facem rugăciunea: şi acesta este un pas spre sfinţenie.”
„Dragi prieteni, în prima Scrisoare a Sfântului Petru ne este adresat acest îndemn: ‘Ca nişte buni administratori ai harului de multe feluri al lui Dumnezeu, fiecare, după carisma pe care a primit-o, să vă slujiţi unii pe alţii! Dacă cineva vorbeşte, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă cineva slujeşte, să o facă după puterea pe care i-a dăruit-o Dumnezeu, pentru ca în toate să fie preamărit Dumnezeu prin Isus Cristos’. Iată invitaţia la sfinţenie! Să o primim cu bucurie şi să ne susţinem unii pe alţii, pentru că drumul spre sfinţenie nu îl parcurgem singuri, fiecare pe cont propriu, ci îl parcurgem împreună, în acel unic trup care este Biserica, iubită şi făcută sfântă de Domnul Isus Cristos. Să mergem înainte cu curaj pe acest drum al sfinţeniei!”
