Papa la Strasbourg: Europa, unde este vigoarea ta de odinioară?

26.11.2014, Vatican (Catholica) - „Pentru a merge spre viitor este nevoie de trecut, de rădăcini profunde, de curajul de a nu se ascunde în faţa prezentului şi a provocărilor acestuia”, a spus Papa Francisc în discursul său adresat marţi, 25 noiembrie 2014 în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din Strasbourg. La 26 de ani de la vizita Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea la Strasbourg, Papa Francisc a ajuns marţi în oraşul francez pentru o vizită oficială la Parlamentul European şi la Consiliul Europei. Este a cincea călătorie internaţională a pontificatului, după cele efectuate în Brazilia, Ţara Sfântă, Republica Coreea şi Albania.

Pontiful, informează Radio Vatican, a plecat de la aeroportul Roma-Fiumicino în jurul orei 8.00, cu o uşoară întârziere faţă de ora prevăzută, iar în timpul zborului spre oraşul francez a trimis telegrame şefilor de stat ai ţărilor survolate: Italia, Elveţia şi Franţa. După cum a devenit de acum tradiţie înainte de o călătorie internaţională, Papa Francisc a mers luni seară în pelerinaj la Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, unde s-a recules în rugăciune la icoana Fecioarei Maria venerată cu titlul de „Salus Populi Romani” şi a cerut mijlocirea Sfintei Fecioare pentru buna reuşită a călătoriei apostolice la instituţiile europene de la Strasbourg. Pontiful, a subliniat într-o notă de presă pr. Federico Lombardi, a rămas în rugăciune tăcută înaintea icoanei Maicii Domnului vreme de aproape jumătate de oră şi a depus pe altar un buchet de flori în culorile drapelului european.

Aeronava oficială, un avion al companiei Alitalia, a aterizat pe aeroportul din Strasbourg-Entzheim în jurul orei 10.00. Vizita oficială la Strasbourg, a subliniat pr. Federico Lombardi, directorul biroului de presă al Sfântul Scaun, efectuează astfel cea mai scurtă călătorie apostolică internaţională, prezenţa Papei Francisc având o durată de 3 ore şi 50 de minute. Întâmpinat de oficialii instituţiilor europene şi de secretarul pentru afacerile europene al guvernului francez, Papa Francisc a mers mai întâi la Parlamentul European. După ceremonia de înălţare a drapelului Sfântului Scaun a urmat tradiţionalul schimb de daruri şi scrierea unui scurt mesaj autograf în Cartea de aur. „Urez ca Parlamentul European”, a scris Papa în italiană, „să fie întotdeauna sediul în care fiecare membru al său să contribuie la a face astfel încât Europa, conştientă de trecutul ei, să privească cu încredere la viitor ca să trăiască cu speranţă prezentul.” Pontiful a înmânat preşedintelui Parlamentului European, Martin Schulz, un mozaic reprezentând „Porumbelul păcii”. Opera de artă, realizată la atelierele din Vatican, a unificat într-un singur cadru, pe fundal albastru, drapelul european, cu cele douăsprezece stele de aur, şi imaginea biblică a porumbelului, de culoare albă, care ţine în cioc o ramură cu frunze verzi de măslin. La rândul său, preşedintele Martin Schulz i-a dăruit Papei Francisc ediţia spaniolă cu memoriile lui Jean Monnet.

După discursul din Parlamentul European, Papa Francisc a mers la Consiliul Europei. Fondat în 1949, Consiliul Europei reuneşte 47 de ţări membre, de la Atlantic la Urali şi Caucaz. Sfântul Scaun are statut de observator, asemenea Canadei, Japoniei şi Statelor Unite ale Americii. Printre obiectivele Consiliului se numără realizarea unei mai strânse unităţi între statele membre, facilitarea progresului lor social, promovarea principiilor democraţiei parlamentare, respectării drepturilor omului şi ale statului de drept. Dintre cele aproximativ 200 de convenţii adoptate până acum, cea mai cunoscută este cu siguranţă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar dintre instituţiile Consiliului, cele mai multe referinţe le întruneşte Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Secretarul general al Consiliului Europei, funcţia cea mai înaltă, este norvegianul Thorbjorn Jagland, ales în 2009 de Adunarea Parlamentară pentru un mandat de cinci ani.

La schimbul de daruri, Papa Francisc i-a oferit secretarului general Jagland un medalion de bronz intitulat „Îngerul păcii”. Operă unică a artistului italian Guido Veroi, medalionul, cu un diametru de 20 de cm, reprezintă în prim plan un înger, cu capul plecat, care îmbrăţişează cu cele două mâini emisfera nordică şi sudică a planetei, în gest de ocrotire faţă de ameninţările unui dragon în formă de şarpe. De jur împrejur, medalionul poartă inscripţia: „O lume de solidaritate şi de pace fondată pe dreptate”. În discursul prezentat la Consiliul Europei, Pontiful a mulţumit membrilor adunării parlamentare „pentru angajamentul depus şi pentru contribuţia adusă păcii în Europa prin promovarea democraţiei, drepturilor omului şi a statului de drept”. Reliefând că în 2014 Consiliul Europei sărbătoreşte 65 de ani de la înfiinţare, Papa Francisc a spus că „proiectul Părinţilor Fondatori era acela de a reconstrui Europa într-un spirit de serviciu reciproc, care şi astăzi, într-o lume înclinată mai mult spre revendicare decât spre slujire, trebuie să constituie cheia de boltă a misiunii Consiliului Europei, în favoarea păcii, libertăţii şi demnităţii umane”.

Pe de altă parte, a continuat Papa, „calea privilegiată pentru pace – pentru a evita să se repete ceea ce s-a întâmplat în cele două războaie mondiale din secolul trecut – este recunoaşterea în celălalt nu a unui duşman de combătut, ci a unui frate care trebuie primit. Pacea nu este simpla absenţă a războiului, a conflictelor şi a tensiunilor. În viziunea creştină, ea este în acelaşi timp dar al lui Dumnezeu şi rod al acţiunii libere şi raţionale a omului care doreşte să dobândească binele comun în adevăr şi iubire. Cum se poate ajunge la obiectivul ambiţios al păcii? Calea aleasă de Consiliul Europei este mai întâi de toate cea a promovării drepturilor omului, de care se leagă dezvoltarea democraţiei şi a statului de drept. (…) În acest sediu simt îndatorirea de a rechema importanţa contribuţiei şi responsabilităţii europenilor la progresul cultural al umanităţii. Şi aş dori să o fac pornind de la o imagine pe care o iau de la un poet italian din secolul XX, Clemente Rebora, care într-una din poeziile sale descrie un plop, cu ramurile sale înălţate spre cer şi legănate de vânt, trunchiul solid şi stabil, cu rădăcinile adânci care coboară în pământ. Într-un anumit sens ne putem gândi la Europa în lumina acestei imagini.”

„În decursul istoriei, ea s-a îndreptat întotdeauna spre înălţimi, spre ţeluri noi şi ambiţioase, însufleţită de o dorinţă nepotolită de cunoaştere, progres, pace şi unitate. Dar înălţarea gândirii, culturii şi a descoperirilor ştiinţifice este posibilă numai datorită vigurozităţii trunchiului şi adâncimii rădăcinilor care îl alimentează. Dacă se pierd rădăcinile, trunchiul se goleşte încet şi moare, iar ramurile – cândva pline de viaţă şi drepte – se înclină spre pământ şi cad. Aici se află, probabil, unul dintre cel mai de neînţelese paradoxuri ale unei mentalităţi ştiinţifice: pentru a păşi spre viitor, este nevoie de trecut, este nevoie de rădăcini profunde, este nevoie şi de curajul de a nu se ascunde în faţa prezentului şi a provocărilor acestuia. Este nevoie de memorie, curaj, de utopie sănătoasă şi omenească. Pe de altă parte «trunchiul se adânceşte înspre adevăr». Rădăcinile se alimentează din adevăr, care constituie nutrimentul, limfa vitală a oricărei societăţi care vrea să fie cu adevărat liberă, umană şi solidară. Pe de altă parte – adevărul face apel la conştiinţă, care este imposibil de redus la condiţionări, şi este de aceea capabilă să cunoască propria demnitate şi de a se deschide spre absolut, devenind sursă de opţiuni fundamentale călăuzite de căutarea binelui pentru ceilalţi şi pentru sine şi spaţiu al unei libertăţi responsabile.”

„Este necesar să se ţină cont că fără această căutare a adevărului, fiecare devine măsura proprie şi a propriei activităţi, deschizând calea afirmării subiectiviste a drepturilor, în aşa fel încât la conceptul de drept uman, care are de la sine o valoare universală, se substituie ideea de drept individualist. Aceasta duce la a fi substanţial nepăsători faţă de ceilalţi şi la a favoriza globalizarea indiferenţei care se naşte din egoism, rod al unei concepţii despre om incapabilă să primească adevărul şi să trăiască o autentică dimensiune socială”. În acest sens, Papa Francisc a subliniat că „individualismul face omeneşte săraci şi cultural sterili, pentru că retează, de fapt, acele rădăcini fecunde pe care se înalţă pomul. Din individualismul indiferent se naşte cultul opulenţei, căruia îi corespunde cultura deşeului de care suntem înconjuraţi. Avem, de fapt, prea multe lucruri, care deseori nu sunt de folos, dar nu suntem în măsură să construim raporturi umane autentice, impregnate de adevăr şi respect reciproc. Şi în acest fel astăzi avem înaintea ochilor imaginea unei Europe rănite, din cauza atâtor încercări ale trecutului, dar şi a crizelor din prezent, pe care nu mai pare capabilă să le înfrunte cu vitalitatea şi energia de odinioară. O Europă un pic obosită şi pesimistă, care se simte luată cu asalt de noutăţile care provin de pe celelalte continente.”

De aici, întrebările Papei Francisc adresate reprezentanţilor statelor europene. „Europei îi putem cere: unde este vigoarea ta? Unde este acea tensiune ideală care a însufleţit şi a făcut măreaţă istoria ta? Unde este spiritul tău de curiozitate întreprinzătoare? Unde este setea ta de adevăr, pe care ai împărtăşit-o lumii până acum cu pasiune? De răspunsul la aceste întrebări va depinde viitorul continentului. Pe de altă parte, un trunchi fără rădăcini poate să aibă în continuare o aparenţă vitală, dar în interiorul său se goleşte şi moare. Europa trebuie să reflecteze dacă imensul său patrimoniu uman, artistic, tehnic, social, politic, economic şi religios este o simplă rămăşiţă muzeală a trecutului, sau este în continuare capabil să inspir cultura şi să îşi deschidă comorile sale omenirii întregi. În a răspunde la această întrebare, Consiliul Europei şi instituţiile sale are un rol de primă importanţă.”

Sursa: Radio Vatican