Veghe de rugăciune în Catedrala din Cluj în pregătirea deschiderii Anului Vieţii Consacrate
02.12.2014, Cluj (Catholica) - În pregătirea deschiderii solemne a Anului Vieţii Consacrate, sâmbătă, 29 noiembrie 2014, de la ora 18, în Catedrala greco-catolică din Cluj a avut loc o Veghe de rugăciune în prezenţa persoanelor consacrate de pe teritoriul Eparhiei. În deschiderea programului, pr. Anton Crişan, Vicar eparhial cu preoţii şi persoanele consacrate, a îndreptat atenţia tuturor spre Cristos, „Mirele Persoanelor Consacrate, Mirele pe care l-aţi ales fiecare prin Botez, spre El să ne îndreptăm privirile, să-l adorăm, să-l preamărim, să-i cântăm, să-l rugăm şi să-i mulţumim pentru toate persoanele care i s-au dăruit”, citim în relatarea de pe EparhiaClujGherla.ro.
Seara a cuprins un timp de Adoraţie Euharistică, o conferinţă susţinută de pr. Olivo Bosa SJ, urmată de prezentarea carismelor Ordinelor şi Congregaţiilor de viaţă consacrată şi de rugăciunea pentru Anul Vieţii Consacrate. Seara a fost încheiată printr-un cuvânt al Episcopului eparhial. Pr. Olivo Bosa SJ a vorbit despre „Viaţa consacrată în documentele Bisericii”. El a pus întrebarea: „Ce înseamnă a fi chemaţi la viaţa consacrată?”, oferind apoi pe larg răspunsul la această întrebare: „Când Dumnezeu vrea să cheme pe cineva la viaţa consacrată îl pregăteşte din timp, oferă posibilitatea unei cunoaşteri intime a Domnului care pentru el s-a făcut om, a murit şi a înviat, ca să-l slujească mai mult şi să-l urmeze mai îndeaproape. Cu inima plină de Dumnezeu, după experienţa cunoaşterii lui Dumnezeu, nu poate să nu simtă o adevărată recunoştinţă şi dorinţa de a răspunde cu generozitate iubirii Lui, prin împărtăşirea cu ceilalţi a cunoaşterii Lui şi a iubirii nemărginite pe care a găsit-o în relaţia lui cu Dumnezeu”.
Pr. Olivo a subliniat şi faptul că o adevărată mărturisire a lui Dumnezeu nu poate fi făcută fără cruce, fără Crucea lui Cristos. „Numai cel care l-a întâlnit pe Dumnezeu, cel care a trăit experienţa iertării şi mântuirii Lui, şi îl urmează cu fidelitate, poate fi un adevărat mesager al bucuriei, un adevărat misionar!” Astfel, persoana consacrată trebuie să aibă „o privire contemplativă asupra istoriei, care să-i permită să vadă prezenţa şi acţiunea Spiritului Sfânt pe chipul desfigurat al omului în contextele cele mai întunecate, ca să fie acolo un misionar, un purtător de lumină şi de speranţă, de bucurie”. „Persoana consacrată este o persoană care caută întotdeauna frumuseţea Domnului. Persoana consacrată este chemată să găsească această frumuseţe în chipurile desfigurate de păcat, de boală şi neputinţă şi să le redea adevărata înfăţişare de copii a lui Dumnezeu. Prin această preocupare, persoanele consacrate arată că linia carităţii este fundamentul şi izvorul iubirii”.
După un timp de rugăciune, a urmat momentul prezentării carismelor. Un frate iezuit a vorbit despre Sf. Ignaţiu de Loyola, despre experienţa întâlnirii sale cu Isus. Ordinul călugăresc întemeiat de el în anul 1540 astăzi „este prezent în toată lumea şi în cele mai variate domenii de promovare a credinţei şi a dreptăţii: învăţământ superior şi universitar, cercetări ştiinţifice şi tehnologice, comunicare mass-media, inculturarea credinţei şi ecumenism”. O soră a prezentat Congregaţia Sfântului Iosif al Apariţiei, „fondată în seara de Crăciun a anului 1832, în S-E Franţei, de către Sfânta Emilia”, cu misiunea şi spiritualitatea de „a contribui la planul de mântuire al iubirii lui Dumnezeu aşa cum a făcut Sf. Iosif”. Surorile sunt prezente în 29 de ţări, pe toate continentele, implicate în alinarea celor necăjiţi, îngrijirea bolnavilor şi a săracilor, educarea copiilor şi numeroase opere de caritate. În România misiunea a fost deschisă în 1992, în prezent surorile fiind prezente în Cluj-Napoca şi Negreşti-Oaş.
Un frate din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare a descris carisma şi personalitatea Sf. Vasile. „Misiunea specifică OSBM este de a ne strădui permanent să ne trăim viaţa în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu, a tinde mereu spre sfinţenie punând în practică sfaturile Sfintei Evanghelii – prin viaţa contemplativă, rugăciuni comunitare şi personale, desfăşurând diverse acţiuni pastorale având ca scop apărarea credinţei şi promovarea unităţii dintre creştini”. A urmat o soră din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, care a vorbit despre modelul Sf. Macrina, sora Sf. Vasile. Urmând modelul Sf. Macrina, Surorile Baziliene au ca ideal „dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, izvorâte dintr-o credinţă vie şi puternică”.
A fost prezentată în continuare Congregaţia Surorilor Maicii Domnului, care „a luat fiinţă la Blaj, în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, în anul 1921, din dorinţa Mitropolitului dr. Vasile Suciu, ‘de a apropia neamul nostru cât mai mult de Domnul prin credinţă vie’… Surorile o au pe Maica Domnului călăuză şi model în trăirea consacrării şi a carismei maternităţii spirituale specifice Congregaţiei, care se exprimă prin următoarele activităţi apostolice: educarea şi asistenţa spirituală oferită copiilor şi tinerilor, îngrijirea de bolnavi, orfani, bătrâni şi ajutorul acordat săracilor”. Ordinul Fraţilor Minori Capucini şi-a prezentat carisma prin răspunsul dat de Sf. Francisc, care se îndrepta împreună cu fratele Leon spre biserica Sfânta Maria a Îngerilor, la întrebarea: ‘Unde este adevărata fericire?'” – în trăirea nedreptăţilor „cu răbdare şi umilinţă… chiar gândind că Domnul vrea toate acestea, pentru a ne pune la încercare”.
PS Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial, a încheiat programul, spunând: „În această seară, putem spune că biserica noastră catedrală se transformă într-o mare mănăstire în care avem atâtea flori ale Bisericii”. A prezentat două idei dintr-un discurs al Papei adresat Plenarei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, în 27 noiembrie 2014. „O primă imagine este legată de tema ‘vinul nou în burdufuri noi’. Este vorba despre reînnoire – îndemnul la a reînnoi acele structuri pe care, în viaţa Bisericii, le recunoaştem că nu mai răspund la ceea ce Dumnezeu ne cere astăzi pentru a face să înainteze Împărăţia Sa în lume”. A doua idee este îndemnul la rugăciune, rugăciunea de laudă şi de adoraţie. „Noi, consacraţii, suntem dedicaţi pentru a-l sluji pe Domnul şi a-i sluji pe ceilalţi cu Cuvântul Domnului. De aceea, spuneţi tuturor că rugăciunea nu înseamnă pierdere de timp!” A urmat, în final, rugăciunea pentru Anul Vieţii Consacrate, după care PS Florentin a oferit binecuvântare şi câte o iconiţă, ce a fost aleasă ca simbolică pentru acest An al Vieţii Consacrate, fiecărei persoane consacrate şi credincios în parte.
Imagini
