Papa Francisc: Misterul lui Dumnezeu trebuie să fie studiat în genunchi
02.12.2014, Vatican (Catholica) - Cine studiază misterul lui Dumnezeu să se aşeze în genunchi, pentru că Dumnezeu se revelează mai curând unei inimi smerite, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată marţi, 2 decembrie 2014, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Ochii unui sărac sunt mai potriviţi pentru a-l vedea pe Cristos şi, prin El, să descopere profilul lui Dumnezeu. Alţii, care pretind să sondeze acest mister prin resursele propriei inteligenţe, trebuie mai întâi să se aşeze în genunchi, într-o atitudine smerită, altfel „nu vor înţelege nimic”. Pontiful a reafirmat adevărul şi paradoxul misterului Veştii celei Bune: împărăţia Tatălui Său aparţine celor „săraci cu spiritul”, citim pe situl Radio Vatican.
Reflecţia Papei a mers pe urmele Evangheliei după Sfântul Luca, propusă de Liturghia zilei, oprindu-se asupra punctului în care Tatăl a decis să se reveleze celor care nu contează nimic pentru societate şi acelora care contează, dar decid să se coboare, să se smerească sufleteşte: „El ni-l revelează pe Tatăl şi viaţa Sa interioară. Însă cui îi revelează Tatăl toate acestea? Cui îi dăruieşte acest har? ‘Te slăvesc pe tine, Părinte, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici’. Doar acelora care au inima asemenea celor mici, care sunt capabili să primească această revelaţie, doar celor cu inimă umilă, blândă, care simt nevoia de a se ruga, de a se deschide către Domnul, celui care se simte sărac; doar celor care înaintează [în spiritul] primei Fericiri: fericiţi cei cu inima smerită”.
Aşadar, sărăcia este înzestrarea privilegiată pentru a deschide poarta misterului lui Dumnezeu: „Mulţi pot cunoaşte ştiinţa, chiar teologia… mulţi. Însă, dacă nu fac această teologie în genunchi, adică cu smerenie, asemenea celor mici, nu vor înţelege nimic. Ne vor spune multe lucruri, dar nu vor înţelege nimic. Doar această sărăcie este în măsură să primească revelaţia dată de Tatăl prin Isus, prin mijlocirea lui Isus. Iar Isus nu vine asemenea unui căpitan, a unui general de armată, asemenea unui vajnic conducător, nu, nu. Vine asemenea unei mlădiţe, după cum am auzit în Prima Lectură: ‘În ziua aceea, o mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iese şi un lăstar va da din rădăcinile lui. Se va odihni peste el Duhul Domnului: duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al fricii de Domnul. În frica de Domnul îşi va găsi fericirea.’ El este o mlădiţă, un lăstar: este smerit, blând, şi a venit pentru cei umili, pentru cei blânzi, pentru a aduce mântuirea celor bolnavi, celor săraci şi oprimaţi”.
Măreţia misterului lui Dumnezeu se cunoaşte doar în misterul lui Isus, iar misterul lui Isus este tocmai un mister al coborârii, al anulării, al anihilării atâtor boli, păcate şi situaţii dificile”. În afara acestui cadru nu poate fi înţeles misterul lui Isus, a spus în încheiere Papa. „Să-i cerem Domnului, în această perioadă a Adventului, să ne apropiem tot mai mult de misterul Său, făcând aceasta pe calea pe care El voieşte ca noi să o urmăm: calea smereniei, a blândeţii, a sărăciei, a recunoaşterii stării noastre de sărăcie şi păcat. Astfel, El vine să ne salveze şi să ne elibereze. Fie ca Domnul să ne dea acest har.”
