Papa Francisc: Sfinţii de lângă noi care ne dau speranţă
04.12.2014, Vatican (Catholica) - Sunt mulţi sfinţi nevăzuţi – bărbaţi, femei, taţi şi mame, preoţi sau bolnavi – sfinţi care pun în practică zi de zi iubirea lui Isus; prezenţa lor în mijlocul nostru este un adevărat izvor de speranţă. La Sfânta Liturghie celebrată joi, 4 decembrie 2014, dimineaţă, în capela reşedinţei din Casa Sfânta Marta, Papa Francisc a vorbit la predică despre sfinţii pe care nu îi vedem. Este cu adevărat creştin cel care pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a fi creştin nu este îndeajuns ca o persoane să spună că are credinţă, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Comentând pagina Evangheliei despre casa construită pe stâncă sau pe nisip (Matei 7,24-29), Pontiful a îndemnat să nu fim „creştini de aparenţă”, creştini machiaţi, pentru că imediat cum cad primele picături de ploaie, machiajul dispare. Nu este îndeajuns ca o persoană să facă parte dintr-o foarte bună familie catolică sau dintr-o asociaţie sau să fie binefăcător, dacă apoi nu face voinţa lui Dumnezeu. „Atâţia creştini ai aparenţelor se prăbuşesc la primele ispite” pentru că „nu este substanţă”: au construit casa pe nisip. În schimb, sunt mulţi sfinţi în „poporul lui Dumnezeu – nu neapărat canonizaţi, dar sfinţi – atâţia oameni care pun în practică iubirea lui Isus, foarte mulţi”.
Ei sunt cei care şi-au construit casa pe stâncă, pe Cristos: „Să ne gândim la cei mai mici, la bolnavii care îşi oferă suferinţele pentru Biserică şi pentru ceilalţi. Să ne gândim la atâţia bătrâni singuri, care se roagă şi oferă. Să ne gândim la mamele şi taţii care îşi duc înainte cu atâtea sacrificii familia lor, educaţia copiilor, munca de fiecare zi, problemele, dar întotdeauna cu speranţa în Isus, oameni care nu se dau în spectacol dar fac ceea ce le stă în putinţă”. Ei sunt „sfinţii vieţii obişnuite”. „Să ne gândim la atâţia preoţi care nu se fac văzuţi dar care lucrează în parohiile lor cu atâta iubire: catehezele pentru copii, grija pentru cei bătrâni şi pentru bolnavi, pregătirea logodnicilor la căsătorie… Şi zi de zi acelaşi lucru, mereu la fel, acelaşi lucru. Nu se plictisesc pentru că la temelia lor se află stânca, este Isus.”
„Iată ce dă sfinţenie Bisericii şi aceasta dă speranţă”. „Ar trebui să ne gândim mult la sfinţenia nevăzută care există în Biserică”, a continuat Papa Francisc, „la creştinii care rămân în Isus. Păcătoşi, pentru că toţi suntem păcătoşi. Unii dintre aceşti creştini fac uneori câte un păcat grav, dar se căiesc, cer iertare, şi acest lucru este mare: capacitatea de a cere iertare, de a nu confunda păcatul cu virtutea, de a şti bine unde este virtutea şi unde stă păcatul. Aceştia sunt întemeiaţi pe stâncă iar stânca este Cristos. Ei urmează drumul lui Isus, îl urmează pe El”. „Cei mândri, vanitoşi, creştinii de aparenţă, vor fi abătuţi, înjosiţi” în timp ce „săracii vor fi cei care vor birui, cei săraci cu duhul, cei care înaintea lui Dumnezeu se simt nimic, cei smeriţi, şi duc înainte mântuirea punând în practică Cuvântul Domnului”.
„Astăzi suntem, mâine nu vom mai fi”, a spus Papa Francisc citându-l pe Sfântul Bernard, „gândeşte-te, omule, la ce va fi cu tine, vei ajunge hrană pentru viermi, ne vor mânca viermii, pe toţi”. „Dacă nu vom avea această stâncă, vom ajunge să fim călcaţi în picioare”. „În acest timp de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, să îi cerem Domnului să fim bine întemeiaţi pe El, stânca, speranţa noastră. Noi suntem cu toţii păcătoşi, suntem slabi, dar dacă ne punem speranţa în El vom avea capacitatea de a merge mai departe. Aceasta este bucuria unui creştin: să ştie că în El este speranţa, este iertarea, este pacea, este bucuria. Să nu ne punem speranţa noastră în lucruri care astăzi sunt iar mâine nu vor mai fi”.
